O povestire medievala mi-l arata pe Srulek dand fuga la rabin…
– Rabinule, rabinule , Dumnezeu a vorbit !
– Cu tine a vorbit ?
– Nu, nu. Dumnezeu a vorbit cu Itzik. Mi-a spus-o chiar el si mi-a povestit tot .
– Srulek, tu nu sii ca Itzik are faima de mincinos si nu este de incredere ?
Dupa un moment de gandire profunda, Srulek raspunde tot mai mirat:
– Pai tocmai asta ma framanta si pe mine. De ce Dumnezeu i-a vorbit tocmai acestui mincinos.
O carte trebuie sa adanceasca rani, sa le provoace chiar. O carte trebuie sa fie o primejdie. Cioran
In istoria filosofiei a devenit faimos dialogul dintre Diogene-cainele si Alexandru Macedon, devenit ulterior model al cuceritorului-razboinicului-educat. Alexandru si-a dorit sa il viziteze pe marele cinic si a ajuns in fata lui : – Eu sunt Alexandru, marele rege. – Iar eu sunt Diogene, marele…
Poti sta de vorba cu folos doar cu inflacaratii ce au incetat sa arda, doar cu fostii naivi… Potoliti in sfarsit, ei au facut, de buna voie sau siliti, pasul hotarator catre Cunoastere- aceasta versiune impersonala a deceptiei. Cioran
” O națiune înseamnă deci o mare solidaritate constituită din sentimentul sacrificiilor făcute și al celor pe care suntem dispuși să le facem. Ea presupune un trecut: se rezumă totuși la prezent printr-un fapt tangibil: consimțământul, dorința exprimată în mod clar de a continua viata…
” In clipa in care declaram un set de idei imune criticii, satirei , derizoriului sau analizei, libertatea de gandire devine imposibila.”Salman Rushdie Deci cate credinte, idei, filozofii, opinii, prejudecati iti micsoreaza libertatea de gandire ? A pune totul la indoiala, a trece toate ideile…
Rautatile franco-britanice au facut deliciul istoriei si una din ele imi persista in memorie. Intr-o discutie publica, Alfred d’Orsay ( cunoscut mai ales ca si contele de Orsay) ii explica lui Benjamin Disraeli ( prim ministru britanic ) : Contele D’Orsay: Domnule, eu m-am nascut…