Hedonismul lui Democrit
Nu exista scoala filosofica mai urata, criticata, atacata si prost inteleasa decat cea hedonista. Acuzele variaza de la „coruperea tinerilor” ( sunt convins ca Socrate a apreciat aceasta scoala in ciuda urii nemarginite a lui Platon-ventrilocul fata de ea) la acuzatii de promovare a conceptelor antistatale. Scoala idealista si-a facut un scop din distrugerea hedonismului in ultimii 2000 de ani. Uitandu-ma in biblioteci pot spune ca aproape si-au atins scopul. Sa incercam insa sa ascultam doctrinele hedoniste inainte de a le condamna la arderea pe rug.
” Democrit defineste idealul astfel: sa-ti petreci viata in modul cel mai fericit cu putinta si cel mai putin mohorat. Fara a te masura cu altul, ci luand intotdeauna ca reper acest ideal.
Si apoi sa razi….
Sa nu te temi de nimic si de nimeni – nici de zei, nici de cei mari;
sa nu intreprinzi nimic peste puterile ori mijloacele tale;
sa-ti cunosti limitele si sa tintesti ceva realizabil;
sa nu-ti ruinezi sufletul in placeri a caror satisfacere antreneaza in mod cert insatisfactia;
sa doresti placerea comuniunii fericite cu tine insuti;
sa nu procreezi, sa nu-ti complici viata cu progenituri;
sa nu te implici niciodata in treburile cetatii;
sa nu te lasi prada pasiunilor, pulsiunilor care dezechilibreaza;
sa nu doresti mai mult decat ai, si nici sa nu cultivi dorinte imposibil de satisfacut;
sa spui da bucuriilor oferite de existenta atat timp cat ele iti implinesc fiinta;
sa definesti ceea ce este util sau daunator prin multumirea sau neajunsul pe care le provoaca;
sa te straduiesti, sa alungi din tine indispozitiile rebele;
sa tintesti bucurie …. iata modul de intrebuintare al unui hedonism care propune o placere fina, subtila, eleganta: aceea, suprema, a autonomiei – in sensul etimologic. ” Michel Onfray
Nu este de mirare ca Platon l-a urat iar aceasta ura a fost completata, finalizata si executata de catre idealistii si stoicii care i-au urmat, inregimentati religios sau nu. Omul ca fiinta libera si autonoma, cosmarul celor care cred in guvernare, guvernanta, vina si durere, conducere centralizata si sclavie ( in orice fel de forma ar fi ea impusa).
