Tragedia greaca

Daca vorbele au același rang cu ceea ce se întâmplă, dacă, asa cum se spune la sfârșitul Antigonei, „vorbele mari” răspund la „marile lovituri venite de sus” și le răzbună, ce se petrece atunci este în sine măreț si demn de amintire si faima. Vorbirea, in acest sens, este o forma de acțiune , iar căderea noastră poate deveni fapta dacă strigam împotriva ei chiar in clipa pieirii. Tragedia greaca – dramatismul sau, evenimentele sale puse in scena – se bazează pe aceasta convingere fundamentala.