Agnosticismul pur
” In ceea ce priveste zeii, mi-e cu neputinta sa aflu daca exista sau nu, ori sub ce forma exista, caci sunt multe oprelisti in calea cunoasterii, iar subiectul este obscur si viata omeneasca e scurta”
Protagoras Abderianul.
Linistea dezangajata la care sper, liniste a unui agnosticism placut, departe de urletele ateismului revoltat sau de indarjirea conservatoare a unui deism prea puternic afirmat. Viata omeneasca e scurta si sunt multe oprelisti … Seninatatea unui adevar si recunoasterea unei pozitii calme si relaxate. Poate chiar recunoasterea incapacitatii de a crede asa cum cred credinciosii. Atat pe acestia cat si pe ateistii furibunzi nu stiu daca sa ii admir sau sa ii suspectez de necunoastere. I-as admira pentru ca si-au gasit raspunsul la una din Marile Intrebari ale vietii. I-as suspecta pentru ca nu stiu cum au putut ajunge la aceste (ne) credinte. Cioran a fost cu siguranta reprezentantul agnosticilor. Dar sa nu uitam ca a fost roman. Sfasierea, impotmolirea si sfartecarea interioara, intelectuala ne uneste peste generatii.
Sunt insa sigur ca cei care si-au gasit raspunsul – oricare ar fi acesta- pot dobandi aceea visata ataraxie.
