Doua capre si asistenta socială
Un tânăr intelectual boem se plimba printr-un sat sărăcios, îmbătrânit, specific românesc. Regiunea nu contează. La un moment dat, sprijinită de un gard ce sta să cadă, o bătrânică plângea de mama focului. Tânărul, revenit din reverie, se apropie și o întrebă:
– De ce plângi?
– Mi-a murit capra. Ea era singura mea sursă de hrană.
Tânărul, cuprins de frumsețea zonei rurale, simțind nevoia apropierii de glie, devine generos.
– Cât mai costă o capră în târg, maică ?
– Una bună, cam 300 de lei
– Lasă, uite niște bani, ia-ți alta.
Bătrâna primește banii, mulțumește și tânărul dă să își continue drumul. Deodată o aude pe bătrână plângând mai tare, mai cu foc.
– Acum de ce mai plângi?
– Păi dacă nu-mi murea, acum aveam două.
