Ditrău sau limitele libertății

Sunt anumite subiecte pe care nu doresc să le abordez în
timp ce se desfășoară. Îmi este greu (sau doar scârbă) să intru într-o polemică
cu bețivul satului ( ajuns „formator de opinie FB”), curva satului ( ajunsa
social-media manager) sau politrucul imberb. Muștele par neînsemnate când sunt puține.
Fată in fată cu roiul muștelor este preferabil să taci. 

In același timp îmi este greu să îmi ascult gândurile în
mijlocul evenimentului. Cred că orice om care gândește trebuie să aibă răbdarea
de a se îndepărta temporal de evenimentul comentat. Uneori pentru a-l vedea mai
bine, alteori pentru a vedea dacă merită efortul.

Un eveniment care nu îmi dă pace este „cazul Ditrău”. Cazul
brutarilor din Sri Lanka ajunși în comuna harghiteană unde au provocat un
cutremur social. Nu voi reproduce aici opiniile stângii neo-marxiste ( puteți
citi totul online) sau a pseudo-extremei drepte. Fiecare cu opinia si crucea
sa. Măcar de ar fi gândit un minut înainte de a-si forma/ formula o opinie.

Întrebările care însă nu îmi dau pace sunt  : există libertatea de autodeterminare a comunității
? Unde se oprește libertatea de autoconducere ? In fond localitățile pot să își
aleagă organele de conducere prin vot popular, liber si democratic. Indiferent
dacă este votat cârciumarul – hot al comunei, antreprenorul –asfaltator sau „trimisul
centrului”, nu văd o opoziție. Libertatea unei comunități de a se autoconduce
este garantată si păzită cu strășnicie. Voința părților determină cursul viitor
al comunității.
Vox populi, vox Dei.

Nu si acum. Comunitatea harghiteană se decide să nu accepte
prezenta imigranților în localitate. Se discută în biserică, se discută cu
conducerea primăriei, se ajunge la un consens, se propune un boicot. Boicotul
economic fiind încă o metodă legală de a-ti exprima sentimentele. O metodă
chiar elegantă.

Lumea pare decisă, există o majoritate care se opune.
Decizia a fost luată, votul dat. Bun, prost, irelevant. Si brusc o întreagă
cruciadă neagră pare să se pornească pentru anularea unei decizii democratic
luate.

Întrebarea rămâne: are o comunitate dreptul la
autodeterminare dacă acesta intră în contradicție cu „corectitudinea politică”
?    Are o
comunitate dreptul la opinie dacă aceasta opinie este „incorectă politic” ? Are
o comunitate libertate la autodeterminare în orice subiect, orice speță, orice situație
? Este voința populară mai presus de fragilele sentimente pișăcioase ale ong-iștilor
? Care dintre drepturile si libertățile civile prevalează în caz de conflict ?

Libertatea de opinie nu are grade de aplicabilitate. Ea
există sau nu.

Mici crăpături in soclul ( fals imaginat ca indestructibil) libertăților
civile.

Vae victis.