Privilegiul de a fi prost.

„Un lucru de preț nu poate costa puțin: cântărește dacă preferi să renunti la tine însuți sau la vreunul din privilegiile tale.”
Seneca – Scrisori către Lucilius

Într-o altă notă, un partener de afaceri îmi spunea , acum 10 ani: „ai grijă cat te costă banii. Să nu fie prețul prea mare.”
Anumite lucruri, o anumită înțelepciune o capeți în timp. Cei mai putini o capătă în timp, majoritatea însă niciodată deși înțelegerea este la îndemâna tuturor. Ne costă însă „aroganta”, „lejeritatea”, „lenea „, „ușurința” și „liniștea”. Acea liniște a prostiei care face ca lumea să pară simplă și ușor de înțeles.
Nimic nu este simplu dar calea spre înțelegere este deschisă oricui. Taxa este, asa cum spune Seneca, renunțarea la anumite „privilegii”. Din punctul meu de vedere , „prostia”, „îngustimea mintii”, „liniștea frivolității și a superficialului” sunt privilegii.