Raiul tuturor.

După
o viată lungă și plină de seninătate, un ateu moare. Vede cum
camera de spital se încețoșează, dispare și cum o beznă pune
stăpânire pe tot ce îl înconjoară. Apoi o luminiță ii apare în
fata. Care creste, și creste urmând o explozie de lumină. În fată
apare poarta Raiului, măreață și impunătoare.
”Da,
numai prostia mea putea să mă facă ateu o viată întreagă. Și
iată-mă aici, la poarta Raiului de care am râs toată viata.”
Încruntat
se aproprie de poartă și se uită lung la ea. Oftează greu
și..bate.
După
o secundă lungă cât o eternitate, ușa se deschide. În prag stă un
bătrânel simpatic, zâmbindu-i încurajator.
„Și
acum urmează dezamăgirea, explicațiile în van și izgonirea în
Iad. Căci existenta Iadului creștin atrage și izgonirea ateistului
în Iad.”
-Bună
ziua…. Sfântul Petru presupun.
  • Bună
    s    ă îți fie inima. Da, chiar el.
  • Aaaa…am
    murit. Cred. Și am ajuns aici. Și acum…
  • Da,
    ai murit dacă ai ajuns aici.
  • Și
    acum… judecata și pedeapsa…și Iadul..și..
  • De
    ce crezi asa ceva, fiule ?
  • Sfinte…
    eu toată viata mea am fost ateu convins. Am fost convins c    ă nu
    exista Rai, Iad și nici…. Dumnezeu.
Sfântul
Petru zâmbește își întinde mâna după o carte imensă. Răsfoiește
cartea îndelung. În cele din urma suspină….
  • Aici
    erai. Ai omorât pe cineva ?
  • Nu.
  • Ai
    fost egoist? Ai fost lacom ?
  • Nu,
    nu cred c    ă am fost.
  • Ai
    fost furios ? Răzbunător ?
  • Nu,
    am considerat ca răzbunarea este săparea a dou    ă morminte în
    cimitir.
  • Da,
    da… Buddha. Ai păcătuit mult ? Ai furat ? Ai mințit? Ai râvnit
    la femeia altuia?
  • Nu.
    nu cred c    ă am făcut asa ceva. Am încercat să trăiesc după o
    moral    ă strictă. Din păcate pentru mine , una a filosofiei și nu cea
    a credinței religioase. M-am înșelat.
Sfântul
zâmbea și răsfoia cartea.
  • Ai
    ajutat oameni..multi. Ai fost drept în viata… Ai încercat s    ă îți
    educi în spiritul binelui copii, prietenii.
  • Cred
    c    ă da. Sau asta am încercat să fac.
  • O
    viat    ă frumoasă. Bine ai venit în Rai !
Omul
încremenește. Ar vrea sa zâmbească dar nu ii vine a crede. Se
uită neîncrezător la Sfânt.
  • Hai,
    nu mai fi asa crispat. Ai avut o viata frumoas    ă, ai făcut mult
    bine, ai respectat Poruncile. Ai fost un Om frumos. Ne ești drag și
    viata ta a fost o binecuvântare pentru tine, pentru ceilalți și
    pentru Noi. C    ă ai făcut-o crezând în bunătatea lumii , este egal
    cu a crede în bunătatea Zeului. A-i iubi și proteja Creația este
    a fi ceea ce el a dorit s    ă fi. Să îți arăt Raiul…
Împreună
se plimbară prin rai. Grădinile imense, mereu însorite, liniștea
împăcată, absenta dorințelor, a durerii și a răului. Absenta a
tot în afara Lui. Oameni destinși discutau în liniște. Unii aveau
turban. Ridică ochii spre Sfânt care zâmbi văzându-i mirarea. Sub
un copac câțiva budhisti stăteau de vorba cu însuși Buddha.
Aceeași mirare. Dar nu întrebă nimic… Au mai mers și iată-i pe
filosofii antici alături de cei medievali și ..cei moderni.
Filosofii ateismului… Crispare…și se uită din nou către Sfântul
care abia își stăpânea râsul.
  • Toți
    cei de aici, știind sau neștiind, au fost buni oameni, au protejat
    și aparat Umanitatea, Creația, Adevărul și Frumusețea. Crezi
    tu c    ă ei nu ar trebui să fie în Rai ?
Se
mai plimbară un pic și, în zare, văzură niște ziduri înalte
până aproape de cerul mereu senin. Zidurile părea a nu se mai
termina și despărțeau Raiul în două. Ziduri…Nu putu să se abțină
a intreba…
  • Iertată
    s    ă îmi fie mirarea. Ce sunt acele ziduri ? Este acolo Iadul ?
  • Nicidecum
    ! Acolo este tot Raiul. Doar c    ă dincolo de zid stau creștinii. În
    definitiv nu putem s    ă ii dezamăgim arătându-le că Raiul este și
    pentru voi. 
     

Postări similare