Dormitor

Cimitir. Coemeterium. Latinul pentru „cimitir”, din greaca veche, κοιμητήριον, koimeterion = „dormitor, loc de odihnă”.

CIMITÍR s. (rar) necropolă, (reg.) îngropelniță, margine, morminte (pl.), (Ban.) avlie, (prin Transilv.) comoară, (Ban.) morțărie, (prin Transilv.) pițigăi (pl.), (Ban., Transilv. și Olt.) progadie, (prin sudul Transilv.) stobor, (Transilv. și Maram.) temeteu, (Mold.) țintirim, (înv.) grobiște.

Frumusețea limbii române care, cu credință și delicatețe, evită ateistul „moarte” aducându-l în creștinul odihnă, înălțare, adormire.

Oricât ar putea lupta noii „deștepți” ai contemporaneității, limba română s-a născut creștină, frumoasă și plină de sens. Sensul aparent s-a pierdut dar rămâne incastrat în însuși ADN-ul nostru, atâta timp cât vom vorbi această limbă.

Vorbind limba română folosim sensuri înalte, spunem povesti uitate și distilate în „simple” cuvinte.

Rămâi mândru ca ești român.