Iluzia tineretii. Leonidas

      Cu toții cunoaștem povestea regelui-eroul al Spartei, Leonidas. Un sacrificiu care a marcat nu doar istoria Greciei antice dar și istoria și devenirea întregii culturi europene, până în zilele noastre. S-au scris sute de cărți despre puterea sacrificiului, despre cei 300 de spartani care au luptat și murit pentru a apăra Atena, Europa si spiritul liber, născător de democratie si libertate, reprezentat in acel moment de măreata Grecie. Cei 300 de spartani care nu au cedat in fata unei armate imense ( nu, nu cred că erau un milion de persani dar, o estimare realistă ne arată 7000 de greci – intre ei si cei 300 de spartani- față-n față cu 300.000 de persi) murind pentru a respecta legea Spartei si apărarea Atenei. Cei care nu au avut plăcerea să citescă manualele de istorie povestind războaielor greco-persane ( adica majoritatea), au văzut filmele. 

    Nu doresc să intru in polemici legate de inexactitățile din filmele despre Thermopylae. Nu asta mi-am propus si, daca doriti să vă extindeti intelegerea asupra acestei batalii, exista surse mai avizate. Doresc doar sa subliniez o imensă eroare promovată in film si, prin aceste filme, in inconstientul colectiv: elogiul (exagerat) al puterii tinereții. In acest caz. Si in general. Dar despre „in general” exista alte carti. 

    Filmele ne prezinta un Leonidas tânăr, puternic, exemplu de vigoare masculina. Un tânăr/adult care accepta moartea fara a ceda o palma de pamant in fata unei morti sigure. Tineretea încrezătoare în respectarea legilor Spartei, pentru a carei onoare va muri. Alaturi de tinerii lui prieteni, capi de familii care vor opri, vremelnic, amenintarea persana a eradicarii Greciei. 

    Nimic mai fals. Regele Leonidas avea, la data bataliei de la Thermopylae, varsta de 60 de ani. Intre cei care l-au urmat (in ciuda opozitiei preotilor Spartei) sunt 300 de soldati credinciosi care aveau mostenitori barbati/baieti, adulti sau destul de maturi sa poata prelua sarcinile capului familiei ce pleca acum spre o moarte sigura. Putem aproxima, fara sa gresim prea mult, ca acestia aveau peste 40 de ani, probabil multi fiind de varsta regelui. 

    O societate decisa sa venereze tineretea vesnica, scut nevrednic in fata evidentei-de-anulat a mortii, mistifica istoria. Societatea astazi decisa sa venereze tineretea fara de batranete si sperand in viata fara de moarte, ascunde o intelegere mai profunda si exacta a unui eveniment istoric demn de a fi gandit. 

    Nu, nu voi gandi eu pentru voi. Cine are minte, sa o faca singur. Cine nu are, nu ar intelege nici daca i-as desena. 

    Sacrificiul adultului ajuns la intelepciunea apusului vietii.