Orbirea voluntara a lui Democrit
” […] orbindu-se, batranul, practica o intelepciune paradoxala. Bineinteles, el poate si sa actioneze asupra dorintelor sale, sa propuna o dietetica a acestora, adaugandu-i, la o adica, si o aritmetica a placerilor (cum ulterior va crea Epicur una) care i-ar permite sa acceada la o seninatate identificabila cu binele suveran. Dar anecdota poate servi si la demonstrarea altei teze : te distantezi de un anumit lucru abtinandu-te sa nu privesti, silindu-te sa nu vezi; identifici realul drept ceea ce este: o pura si simpla conjunctie de simulacre careia poti sa i te sustragi; iti afirmi puterea asupra fiintei prin intermediul perceptiilor; iata tot atatea indemnuri la voluntarism filosofic hedonist care permite, evitand prilejurile de neplacere sau de tulburare, sa te construiesti ca individualitate senina si radioasa.„
” Taria sufleteasca la care indeamna Democrit defineste de fapt placerea subtila a relatiei cu sine a unui individ care nu se teme de nimic si poate, prin urmare, intr-o indiferenta absoluta fata de legi, sa nu asculte decat pe sine si sa traiasca liber.”
Michel Onfray
