Anti-tolerance

  Vocile contemporanilor tind să ridice la nivel de virtute toleranța. Nu pot să fiu de acord căci eu văd toleranța asa cum este ea: o slăbire a spiritului , o slăbiciune a persoanei, o inexistența a opiniei, o moarte a individualității. Toleranța în numele căreia vedem distruse spiritele unor națiuni, obiceiuri milenare garante ale individualității unui popor, bunele moravuri prăbușite într-o complacere cu ceea ce este nenatural.
  Toleranța este expresia inexistenței unei personalități. Când nu ai o opinie este bine să fi de acord cu toată lumea. „Trăiește și lasă să trăiască” este o minciună care , pană acum, în istorie, s-a soldat cu băi de sânge.
  Toleranța lipsită de judecată, lipsită de îndreptare, lipsită de îmbunătățire,  este abandon. Pot „trece cu vederea”, „tolera”, o perioadă scurtă de timp pană când acel morav, obicei, modă, se îndreaptă sau o voi îndrepta-o eu. Marc Aureliu dădea sentința : „Drept sau indreptat”.
  Intoleranța inteleaptă manifestată de-a lungul istoriei civilizației europene a fost creatoarea geniului european civilizator. Căci, oricând de tolerant as vrea sa fiu cu alte rase, omenirea este creația Civilizației Europene. Poate din aceasta cauza nu o pot ințelege sau urma.
  Înțelepciunea europeană, sofisticată, angoasantă și depresivă a creat Înțelepciunea care a desăvârșit lumea. Ceea ce avem însă acum în fața noastră, moda toleranței, ce a putut ea produce ? Nimic.
  Si Cicero știa asta căci, în „Pentru Murena” ( cap. 61) scrie:  „ Înțeleptul nu face nimănui nici o favoare, el nu iartă niciodată greșeala cuiva; căci milos este numai cel prost și slab; un bărbat adevărat nu se lasă nici înduplecat, nici îmblânzit..”.
  Iar Lactanius susține aceeași intoleranță atât în „Instituțiile divine ( III, 23) – „Zenon pune mila printre vicii și boli” dar și în „Epitoma pentru Pentadius” – ” Zenon, magistrul stoicilor, care laudă virtutea, mila a condamnat-o ca pe o boală a sufletului.”

  Aici însă a se înțelege ca ambii vorbeau despre Înțelept, despre omul creator, omul politic și aspirantul la o înțelepciune înaltă, divină. Despre „bărbat”. Niciunul nu a condamnat ajutorul, „mila”, compasiunea sau întrajutorarea. Nici una dintre opinii nu are extrema imbecilului care „știe”, decide, condamnă sau emite „adevăruri”/ judecăți de valoare. Intoleranța senina este apanajul Înțelepciunii care a aruncat și avertizarea: nu judeca dacă nu vrei sa fii judecat. Care se ințelege insă asa:  judecă dacă îți asumi ca și tu să fii judecat în același fel( să arunce piatra doar cel fără de păcat). Judecata pe care toți înțelepții și-au asumat-o și au respectat-o ( a se vedea judecata lui Socrate) chiar cu prețul vietii.

 Condamnantă este aceasta diluarea a puterii, a forței unui individ care a decis să urmeze calea toleranței.

 Tristă modernitate scăldându-se într-o apă călduță în care nu simte cum forțele ii scad și urmează înecul.