The absence of death. Epicureanism. .

[…] Cum ar putea moartea sa constituie o problema ? Ce-i de temut in ea ? De vreme ce binele si raul rezida in senzatii, iar moartea presupune privarea de acestea, ea nu inseamna nimic pentru noi, nici bine, nici rau… Cand moartea e aici, deja noi nu mai suntem. Cand eu sunt aici, ea e absenta. Ea nu-i priveste nici pe cei vii, pentru care moartea nu exista, nici pe cei morti, pentru care ea nu mai exista….Si atunci, la ce bun sa te nelinistesti ? De ce sa suferi pentru ceva ce nu este aici ? La ce bun sa mergi in intampinarea unei suferinte considerand prezent un etern absent ? Doar gandul mortii exista si poate cauza suferinte sufletului, moartea insa n-o vom intalni niciodata. -Onfray

Epicureismul a devenit cel mai detestat curent filosofic tocmai prin linistea pe care o raspandeste, explica, sustine. Fara fricile acestea, fara suferinta, fara death, fara mizerie, idealismele deiste devin simple filosofii masochiste. In absenta mortii si a fricii, in absenta suferintei, omul devine linistit si poate sa isi gaseasca sinele propriu. Fricile insa, in special marea frica a mortii, ne-au transformat in fiinte mereu nelinistite, mereu haituite de ceva ce nu vom cunoaste si nu vom evita.
Ataraxia ca si cale spre liniste si implinire…..