Papa e dobitoc.

M-a uimit declaratia Papei : „daca cineva mi-ar jigni mama, l-as pocni”.
Ce discutii ? Ce explicatii ? Violenta ca reactie apriorica. Justificarea imediata a atacurilor islamiste. Intoarcem celalalt obraz ? Invechit…. Il pocnim direct ! 


Papa se dovedeste dobitoc. Nu ca ar fi primul papa dobitoc. Iata si dovada unui alt dobitoc. Tot Papa.


„ Ilustrulul Herr Adolf Hitler, Fuhrer si Cancelar al Reichului german !
Aflandu-ne
la inceputul pontificatului Nostru, dorim sa va asiguram ca raminem
devotati bunastarii spirituale a poporului german aflat sub conducerea
dumneavoastra. In decursul multilor ani pe care I-am petrecut in
Germania, am facut tot ceea ce Ne-a stat in putere pentru a stabili
relatii de armonie intre Biserica si stat. Acum, cand responsabilitatile
functiei de pastorire pe care o ocupam Ne ofera posibilitati sporite,
Ne rugam cu si mai multa ardoare sa putem atinge acest obiectiv. Fie ca
prosperitatea poporului german si progresul sau in toate domeniile sa se
vada, cu ajutorul lui Dumnezeu, pe deplin indeplinite! „

Mesajul papei Pius al XII-lea catre Hitler la patru zile dupa investirea in functia de papa – 1939. Probleme:
1) Papa se considera reprezentantul direct al lui Dumnezeu pe pamant.
Deci Dumnezeu l-a sustinut pe Hitler ? Daca da, de ce a pierdut acesta
razboiul ? S-a razgandit ? Daca nu l-a sustinut atunci papa nu este
reprezentantul lui pe Pamant ? 
2) Ar fi util oare ca papalitatea sa isi ceara scuze pentru aceste
declaratii si pentru sustinerea nazismului atat inainte de razboi cat si
in timpul acestuia ?
3) Poate ar fi utile si denuntarile publice ale acordurilor cu Mussolini
prin care acesta recunoastea catolicismul ca singura religie legala in
Italia ?
4) Si daca ne cerem scuze recunoastem si imensele eforturi de a salva
nazistii dupa razboi ? Ca doar deja istoria stie cine i-a dus in America
de Sud.