Prezent.

O veche povestire africana ( nu, nu o postez ca sa dezmit barfele legate
de rasismul meu) arata un tanar costeliv, sarac si care umbla din sat
in sat avand o expresie hotarata. Intr-o mana cara o galeata plina de
apa si in cealalta o torta mereu aprinsa. De fiecare data cand cineva il
oprea sa il intrebe ce face, spre ce se indreapta in calatoria lui care
parea nesfarsita, raspunsul venea invariabil :
– Car torta cu mine pentru a da foc Paradisul ceresc iar galeata de apa o
car ca sa pot stinge Iadul . Si le voi gasi in viata asta ….
– Dar de ce ai vrea sa stingi Iadul si sa dai foc Paradisului ?
– Pentru ca ambele se gasesc aici pe Pamant si oamenii ar trebui sa
inceteze sa le mai caute sau sa le astepte in alta parte. Aici si acum.
Si pleca mai departe.