Not for me, for my people

Am o bibliotecă interesantă. Care conține multe volume vechi, unele lipsite
de valoare (pentru „specialiști”), multe rarități ( foarte multe
„incorecte politic”), multe doar dragi mie.

In cursul anilor am adunat cu grijă aceasta colecție pe care doresc să o
transmit generației viitoare care creste sub ochii mei.

Si sunt mândru de aceasta colecție. Uneori scanez cărți întregi si le
distribui gratuit online. Alteori doar scanez câteva pagini si le postez online.

Pe 19 noiembrie 2019 postez un laudatio la 100 de ani de la moartea
scriitorului Alexandru Vlahuță. Nu pierdut irecuperabil din memoria colectivă
dar… in curs de uitare. Public si câteva pagini scanate ale unui volum drag
mie : „Din trecutul nostru” publicat in 1913. Volum având semnătura
autorului. Având însă si semnătura lui Garabet Ibrăileanu. Cartea fost parte a
bibliotecii „Atheneul Popular din Tătărăști” ( are stampila
bibliotecii).

La scurt timp mai multe persoane mă întreabă daca este de vânzare. Bineînțeles
că nu este. Nici o carte din biblioteca mea nu este de vânzare. Un potențial
cumpărător  este dezamăgit de refuzul meu
căci reprezintă chiar Ateneul din Iași si doresc să isi refacă biblioteca
veche. Cartea le-a aparținut acum …106 ani.

Carte dragă mie. Nu o pot vinde. Dar o pot dona.

Si asta se întâmplă. In curând o veți putea-o vedea in colecțiile Ateneului
din Iași.

Iarăși mă laud ? Poate. Dar nu asta doream.

Doream să explic ceea ce eu cred: cultura, simbolurile si ideile naționale
nu ne aparțin. In momentul morții aflăm că nimic nu ne-a aparținut vreodată.
Cultura, simbolurile, cărțile, gândurile patriotice aparțin neamului românesc.
Chiar dacă ele se află vremelnic in proprietatea sau sub protecția noastră, ele
nu ne aparțin. Restituirea lor este nu un gest de generozitate ci un gest de
normalitate, o refacere a normalului, a ceea ce ar trebui sa fie.

Anumite ordine religioase vest-europene au acel (oarecum faimos) :Nōn
nōbīs, Domine, nōn nōbīs, sed nōminī tuō dā glōriam. 

Si noi, românii, avem aceeași rugăciune: Nu pentru mine Doamne, pentru ai
mei, pentru neamul meu, pentru românii mei, pentru Tine Dumnezeul nostru.
Pentru istoria noastră si păstrarea ei. Căci ea ne poate salva de la dispariție.