Pseudo-tolerantă plină de ură.

 Prezentarea „cadrului”.

Timișoara, 5
octombrie. Vernisajul expoziției de postere numit „ The Tolerance
Travelling Poster Show”. Expoziția a prezentat „peste 90 de
postere create de designeri și artiști consacrați de pretutindeni
din lume, fiecare lucrare exprimând vizual înțelegerea toleranței
în limba maternă a autorului”. Curatorii Mirko Ilić (New York)
și Ovidiu Hrin (Timișoara). Abia astăzi am văzut imaginile din
„expoziția” atât de binevoitor găzduită oficial (și
finanțată) în Timișoara.

Până aici totul pare
în regula. Desigur că numele expoziției îți atrage atenția,
fiind unul din laitmotivele comunităților „LGBTQRS+-?”. Și
atunci te uiți pe imagini. Și, din păcate, iarăși am avut
dreptate.

Căci „toleranta”
este o promovare a ceea ce majoritatea au definit ca aberant,
nenatural, imoral și, în multe cazuri, ilegal. Dar asta era mai
demult, înainte ca lumea să „evolueze” și să devină
„tolerantă”.

M-a șocat însă
„toleranta” promovată în afișul acesta.

„Tolerantă: Ne-am
întâlnit inamicul și el este ISUS”. Desigur, mesajul este
aparent mascat sub particula „el suntem noi”. Desigur la „limita”
legii. Dar mesajul este clar, aruncat în fata privitorului.

În această tolerantă
desăvârșită mustește ura care nu se mai ascunde. Ura fată de
creștini, fată de morala creștină care este „inamicul”.
Pentru că noi creștinii le-am făcut ce? În afara faptul că, prin
însăși existenta noastră le arătăm mocirla în care se scaldă.

Ținând în mană un
afiș cu „tolerantă”, ne jignesc, ne declară ura lor și ne
umilesc valorile.

Ura creste. Ea se
amplifică și devine endemică. Pandemia care îmbolnăvește
Pământul este cea de ură, nu cea de Covid-19. Ceea ce va provoca
adevărata criză a umanității este ura vopsită în tolerantă.

Și tot acest atac
murdar este pus sub numele „tolerantei” – valoare creștină care
ar trebui să ii apere. Căci noi nu avem voie să osândim aproapele
nostru. Oare chiar asa este ?

Osândirea aproapelui
pentru scăderile morale ale acestuia nu trebuie confundate cu
păcatele împotriva credinței. Pe cei ce greșesc și se căiesc
trebuie întotdeauna să-i iertam, și nu zilnic sau de șapte ori pe
zi „ci până la de șaptezeci de ori câte șapte” (
Mt,18,21-22; vezi Lc.17,4). A urâ pe cineva pare împotriva
credinței ortodoxe. Dar dacă citim Psalmul Sfântului proroc David
( Ps. 138,21,22) citim : „Oare nu pe cei ce Te urăsc pe Tine,
Doamne, am urât și asupra vrăjmașilor Tăi m-am mâhnit? Cu ură
desăvârșită i-am urât pe ei și mi s-au făcut dușmani.”

Sfântul Teofilact al
Bulgariei scrie: „ Acela care se mânie pe fratele sau în zadar va
fi osândit; însă dacă cineva se mânie din pricini binecuvântate,
cu un scop de îndreptare și din râvnă duhovnicească, unul ca
acesta nu va fi osândit. Și Pavel a grăit cuvinte de mânie către
Elimas vrăjitorul, cât și către arhiereu, însă nu în zadar, ci
din Râvnă. În zadar ne mâniem noi atunci când fierbem de mânie
pentru lucruri materiale ori pentru slavă”.

Continuarea acestor
atacuri împotriva creștinătății vor aduce mânie. Și mânia nu
va fi anulată. Căci sabia a fost demult scoasă de către
„toleranți”.