![](\"https:\/\/mazion.org\/wp-content\/uploads\/2015\/03\/Fat-Pets-13.jpg\")
<\/a><\/div>\n<\/p>\n
O explicatie a numarului in crestere a animalelor de companie a fost formulata de Francis Bacon acum peste 400 de ani :<\/p>\n
” Tendinta spre bunatate este imprimata adanc in natura umana, in
\nasa masura incat, daca nu poate fi orientata spre oameni, ea se va
\nindrepta spre alte fiinte vii”. <\/b><\/i><\/p>\n
Intrebarea care insa nu ne va da pace este: de ce ne este din ce in ce
\nmai greu sa ne orientam bunatatea spre alti oameni ? De ce atatea
\nservicii, ONG-uri, comitii si comitete de protectie a animalelor si nu a
\n semenilor nostrii aflati in situatii mai degradante decat acestea ?<\/p>\n
Revenim oare la dictonul latin : Homo homini lupus est<\/b> ( Omul este pentru om lup\/pradator). Dictonul a fost prima data cunoscut in lucrarea „Asinaria” a lui Paulus ( aprox 195 e.n).
\nDesigur insa ca Seneca tine sa il contrazica spunand ca „omul este sacru pentru om”.<\/b> Mereu i-am suspectat pe stoici de idealism. <\/p>\n
Ca sa faca pace, Hobbes ( in lucrarea De Cive -1651) afirma : ” Ca
\n sa vorbim impartial, ambii au dreptate; Omul pentru Om este un fel de
\nzeu; si Omul pentru Om este un fel de lup. Prima este adevarata daca
\nprivim oamenii intre ei ca cetateni iar a doua daca privim orasele <\/b><\/i>( tarile) intre ele”. <\/b><\/i><\/p>\n
Hobbes o fi avut dreptate in 1651. In 2003 ( dar si in 2015) omul este lup pentru alti
\noameni la orice nivel. Mai putin in propria haita. Degradarea este
\nevidenta si nu voi insista pe evidente.<\/p>\n
<\/p>\n