{"id":1873,"date":"2018-06-19T11:14:00","date_gmt":"2018-06-19T08:14:00","guid":{"rendered":"https:\/\/mazion.org\/?p=1873"},"modified":"2026-09-29T17:37:58","modified_gmt":"2026-09-29T14:37:58","slug":"satul-romanesc-elogiu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/mazion.org\/en\/2018\/06\/satul-romanesc-elogiu.html","title":{"rendered":"The Romanian village. Praise"},"content":{"rendered":"

Elogiu satului rom\u00e2nesc<\/b><\/p>\n

Am fost \u00eenvrednicit de \u00eenalta cinste de a fi
\n ales membru al acestei ilustre institu\u021bii \u00eentr-un moment c\u00e2nd s-a
\nprocedat la o l\u0103rgire a cadrelor academice, l\u0103rgire cerut\u0103, dac\u0103 nu m\u0103
\n\u00een\u0219el, de sporul spiritual al \u021b\u0103rii. Ales f\u0103r\u0103 \u00eenainta\u0219, ivirea mea aici
\n \u00eentre Domniile Voastre are oarecum aspectul unei gener\u0103ri spontane.
\nTrebuie s\u0103 recunosc c\u0103 \u00eemprejurarea aceasta m\u0103 st\u00e2njene\u0219te pu\u021bin,
\ndeoarece \u00eemi r\u0103pe\u0219te posibilitatea \u015fi norocul, date p\u00e2n\u0103 acum \u00een chip de
\n la sine \u00een\u021beles, de a face, intr\u00e2nd sub aceast\u0103 cupol\u0103, elogiul unui
\nnemuritor disp\u0103rut trupe\u0219te, dar care n-a \u00eencetat s\u0103 fie prezent, gra\u021bie
\n \u00eenf\u0103ptuirilor de o via\u021b\u0103. V\u0103 rog s\u0103-mi acorda\u021bi totu\u0219i potrivit
\nobiceiului statornicit, dreptul nesc\u0103zut de a face ast\u0103zi, aici, elogiul
\n unei alte nemuritoare prezen\u021be care n-a ocupat nici un scaun \u00een aceast\u0103
\n nobila incint\u0103. Prezen\u0163a nemuritoare la care m\u0103 refer nu e legat\u0103 de
\nnici un nume, nu r\u00e2vne\u0219te la nici o laud\u0103, \u015fi e r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 \u00een spa\u021biul
\ndin preajma noastr\u0103, c\u00e2t \u021bine \u00eentinderea \u00eemp\u0103r\u0103teasc\u0103 a \u021b\u0103rii. Vreau s\u0103
\nvorbesc despre singura prezen\u021b\u0103 \u00eenc\u0103 vie, de\u0219i nemuritoare, nemuritoare
\nde\u015fi a\u015fa de terestr\u0103, despre unanimul nostru \u00eenainta\u0219 f\u0103r\u0103 de nume,
\ndespre: satul rom\u00e2nesc.
\nN-a\u015f putea rosti cuv\u00e2ntul c\u0103 a\u015f fi f\u0103cut
\nvreodat\u0103 cercet\u0103ri tocmai sistematice \u015fi cu stricte inten\u021bii monografice
\n cu privire la satul rom\u00e2nesc. Satul tr\u0103ie\u0219te \u00een mine \u00eentr-un fel mai
\npalpitant, ca experien\u0163\u0103 vie. Sunt fiu de preot \u2013 toat\u0103 copil\u0103ria, o
\nfantastic de lung\u0103 copil\u0103rie, adolescen\u0163a, \u00eent\u00e2ia tinere\u021be p\u00e2n\u0103 la
\nv\u00e2rsta de dou\u0103zeci \u015fi at\u00e2\u021bia ani, le-am petrecut, cu \u00eentreruperi impuse
\nde nomadismul sezonier al \u0219colarului, la sat, sau \u00een nemijlocit\u0103
\napropiere, \u00een orice caz \u00een necurmat contact cu satul natal. Sufletul, \u00een
\n straturile cele mai ascunse ale sale, mi s-a format deci sub \u00eenr\u00e2urirea
\n acelor puteri anonime, pe cari cu un termen cam pedant m-am obi\u0219nuit s\u0103
\n le numesc \u201edeterminante stilistice\u201d ale vie\u021bii colective. Ceea ce
\n\u0219coala romaneasc\u0103 sau str\u0103in\u0103 au ad\u0103ugat, cred c\u0103 n-a putut s\u0103 altereze
\nprea mult o substan\u021b\u0103 sufleteasc\u0103 modelat\u0103 dup\u0103 ni\u015fte tipare cu at\u00e2t mai
\n efective, cu c\u00e2t se impuneau mai incon\u0219tient \u015fi mai ne\u00eentrerupt. \u0218coala
\n felurit\u0103, a noastr\u0103 \u015fi uneori mai pu\u021bin a noastr\u0103, mi-a \u00eenlesnit doar
\ndistan\u021barea contemplativ\u0103, care mi-a \u00eeng\u0103duit s\u0103 vorbesc cu oarecare
\nluciditate despre realitatea sufleteasc\u0103 a satului \u015fi despre tiparele
\nei. Voi vorbi prin urmare despre satul rom\u00e2nesc, nu ca un specialist,
\ncare \u015fi-a potrivit \u00een prealabil metodele \u00een laborator \u015fi porne\u0219te pe
\nurm\u0103 s\u0103 examineze pe din afar\u0103 un fenomen. Voi vorbi despre satul
\nrom\u00e2nesc din amintire tr\u0103it\u0103 \u015fi f\u0103c\u00e2nd oarecum parte din fenomen. Voi
\n\u00eencerca \u00een pu\u021bine cuvinte s\u0103 actualizez mai ales ceea ce copilul \u0219tie
\ndespre sat \u015fi despre orizonturile acestuia. Copil\u0103ria petrecut\u0103 la sat
\nmi se pare singura mare copil\u0103rie. Cine nu prive\u0219te \u00een urma sa peste o
\nasemenea copil\u0103rie, mi se pare aproape un condamnat al vie\u021bii (cer scuze
\n tuturor citadinilor de fa\u021b\u0103, pentru aceast\u0103 afirma\u021bie !).
\nCopil\u0103ria
\n \u015fi satul se \u00eentregesc reciproc alc\u0103tuind un \u00eentreg inseparabil. S-ar
\nputea vorbi chiar despre o simbioz\u0103 \u00eentre copil\u0103rie \u015fi sat, o simbioz\u0103
\ndatorit\u0103 c\u0103reia fiecare din p\u0103r\u0163i se alege cu un c\u00e2\u0219tig. C\u0103ci, pe c\u00e2t de
\n adev\u0103rat e c\u0103 mediul cel mai potrivit \u015fi cel mai fecund al copil\u0103riei e
\n satul, pe at\u00e2t de adev\u0103rat e c\u0103 \u015fi satul la r\u00e2ndul lui \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te
\nsuprema \u00eenflorire \u00een sufletul copilului. Exist\u0103 un apogeu exuberant,
\n\u00eenvoit \u015fi baroc, al copil\u0103riei, care nu poate fi atins dec\u00e2t \u00een lumea
\nsatului, \u015fi exist\u0103 de alt\u0103 parte aspecte tainice, orizonturi \u015fi
\nstructuri secrete ale satului, cari nu pot fi sesizate dec\u00e2t \u00een
\ncopil\u0103rie. Cert lucru, pentru a afla ceva despre via\u021ba satului \u015fi despre
\n prelungirile ei cosmice, e gre\u0219it s\u0103 iscode\u0219ti sufletul \u021b\u0103ranului matur
\n cu zarea retezat\u0103 de nevoile vie\u021bii, de mizeriile \u015fi de cele o sut\u0103 de
\nporunci ale zilei. Pentru a-\u0163i t\u0103ia drum spre plenitudinea vie\u021bii de sat
\ntrebuie s\u0103 cobori \u00een sufletul copilului. Copil\u0103ria e de altfel v\u00e2rsta
\nsensibilit\u0103\u021bii metafizice prin excelen\u021b\u0103. \u015ei satul, ca z\u0103ri\u015fte
\nintegral\u0103, are nevoie de aceast\u0103 sensibilitate pentru a fi cuprins \u00een
\nceea ce cu adev\u0103rat este. Copil\u0103ria mi se pare singura poart\u0103 deschisa
\nspre metafizica satului, spre acea stranie, \u015fi fireasc\u0103 \u00een acela\u0219i timp,
\n metafizic\u0103, vie, ad\u0103postit\u0103 \u00een inimile care bat sub acoperi\u015fele de
\npaie, \u015fi oglindit\u0103 \u00een fe\u0163ele b\u00e2ntuite de soart\u0103, dar cu ochii at\u00e2rna\u021bi
\nde cer.
\nMi-aduc aminte: vedeam satul a\u0219ezat \u00eenadins \u00een jurul
\nbisericii \u015fi al cimitirului, adic\u0103 \u00een jurul lui Dumnezeu \u015fi al mor\u021bilor.
\n Aceast\u0103 \u00eemprejurare, care numai t\u00e2rziu de tot mi s-a p\u0103rut foarte
\nsemnificativ\u0103, \u021binea oarecum isonul \u00eentregei vie\u0163i, ce se desf\u0103\u015fura \u00een
\npreajma mea. \u00cemprejurarea era ca un ton, mai ad\u00e2nc, ce \u00eemprumuta totului
\n o nuan\u021b\u0103 de necesar mister. Localizam pe Dumnezeu \u00een spa\u021biul ritual de
\ndup\u0103 iconostas, de unde \u00eel presim\u021beam iradiind \u00een lume. Nu era aceasta o
\n poveste, ce mi s-a spus ca multe altele, ci o credin\u0163\u0103 de neclintit.
\nF\u0103ceam o tran\u0219ant\u0103 deosebire \u00eentre \u201epovesteapoveste\u201d \u015fi \u201epovestea
\nadev\u0103rat\u0103\u201d. Topografia satului era plin\u0103 de astfel de locuri mitologice.
\n La fiecare pas perspectivele se ad\u00e2nceau \u015fi se \u00een\u0103l\u021bau. Tinda
\nvecinului, totdeauna foarte \u00eentunecoas\u0103, era f\u0103r\u0103 doar \u015fi poate, un loc
\n\u00een care, cel pu\u0163in din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \u015fi mai ales Dumineca, se refugia
\ndiavolul. Nu am \u00eencercat \u00eentr-o zi, cu al\u0163i dou\u0103zeci de copii, to\u0163i
\np\u0103trun\u0219i de fiorii unui sf\u00e2nt r\u0103zboi, s\u0103-l izgonim st\u00e2rnind cu fel \u015fi
\nfel de unelte ni\u0219te zgomote ca de trib african ?
\n\u2013 Undeva l\u00e2ng\u0103 sat
\nera un sorb ; convingerea noastr\u0103 era, c\u0103 acel noroi f\u0103r\u0103 fund r\u0103spunde
\nde-a dreptul \u00een iad de unde ie\u0219eau \u015fi cl\u0103bucii. Trebuie s\u0103 te transpui
\n\u00een sufletul unui copil, care st\u0103 t\u0103cut \u00een marginea sorbului, \u015fi-\u015fi
\nimagineaz\u0103 acea dimensiune \u201ef\u0103r\u0103 fund\u201d, ca s\u0103 ghice\u0219ti ce poate \u00eensemna
\npentru om o geografie mitologic\u0103. Iar \u00een r\u00e2pa ro\u015fie, pr\u0103p\u0103stioas\u0103, din
\ndealul viilor, s\u0103l\u0103\u015fluia aievea un c\u0103pc\u0103un. Satul era astfel situat \u00een
\ncentrul existen\u0163ei \u015fi se prelungea prin geografia sa de-a dreptul \u00een
\nmitologie \u015fi \u00een metafizic\u0103. Acestea alc\u0103tuiau pervazul natural \u015fi de la
\nsine \u00een\u021beles al satului. Satul exist\u0103 \u00een con\u0219tiin\u021ba copilului ca o lume,
\n ca unica lume mult mai complex alc\u0103tuit\u0103 \u015fi cu alte z\u0103ri, mai vaste,
\ndec\u00e2t le poate avea un mare ora\u0219, sau metropol\u0103, pentru copiii s\u0103i.
\nAtingem cu aceasta deosebirea esen\u021bial\u0103 dintre \u201esat\u201d \u015fi \u201eora\u015f\u201d. Satul nu
\n este situat \u00eentr-o geografie pur material\u0103 \u015fi \u00een re\u0163eaua
\ndeterminantelor mecanice ale spa\u0163iului, ca ora\u015ful ; pentru propria sa
\ncon\u015ftiin\u0163\u0103 satul este situat \u00een centrul lumii \u015fi se prelunge\u015fte \u00een mit.
\nSatul se integreaz\u0103 \u00eentr-un destin cosmic, \u00eentr-un mers de via\u0163\u0103
\ntotalitar dincolo de al c\u0103rei orizont nu mai exist\u0103 nimic. Aceasta este
\ncon\u015ftiin\u0163a latent\u0103 a satului despre sine \u00eensu\u0219i. \u00cendr\u0103znesc s\u0103 fac
\nafirma\u0163ia, fiindc\u0103 a\u015fa e \u00een\u0163eles \u015fi tr\u0103it satul, \u00een apogeul copil\u0103riei,
\nv\u00e2rsta care singur\u0103 posed\u0103 perfect\u0103 afinitate cu modul existen\u021bial al
\nsatului. S\u0103 privim \u00een schimb ora\u015ful. Copilul se pierde aici p\u0103r\u0103sit de
\norice siguran\u021b\u0103. La ora\u015f con\u0219tiin\u021ba copilului e precoce molipsit\u0103 de
\nvalorile relative ale civiliza\u021biei, cu care el se obi\u0219nuie\u0219te f\u0103r\u0103 de a
\navea \u00eens\u0103 \u015fi posibilitatea de a o \u00een\u0163elege. Cred c\u0103 nu exagerez spun\u00e2nd
\nc\u0103 la ora\u0219 copil\u0103ria n-are apogeu ; ora\u015ful taie posibilit\u0103\u0163ile de
\ndesvoltare ale copil\u0103riei ca atare, d\u00e2nd sufletelor de grab\u0103 o \u00eendrumare
\n b\u0103tr\u00e2nicioasa. La ora\u015f copilul este \u00een adev\u0103r \u201etat\u0103l b\u0103rbatului\u201d, adic\u0103
\n o preg\u0103tire pentru v\u00e2rstele seci! La sat copil\u0103ria e o v\u00e2rsta autonom\u0103,
\n care \u00eenflore\u0219te pentru sine. Omul crescut la ora\u015f parvine s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103
\nsau s\u0103 se prefac\u0103 a \u00een\u0163elege cauzalit\u0103\u0163ile \u00eemprejmuitoare, dar el nu
\nface personal niciodat\u0103 experien\u0163a vie a lumii ca totalitate, adic\u0103 o
\nexperien\u0163\u0103 muiat\u0103 \u00een perspective dincolo de imediat \u015fi de sensibil. A
\ntr\u0103i la ora\u015f \u00eenseamn\u0103 a tr\u0103i \u00een cadru fragmentar \u015fi \u00een limitele impuse
\nla fiecare pas de r\u00e2nduielile civiliza\u021biei. A tr\u0103i la sat \u00eenseamn\u0103 a
\ntr\u0103i \u00een zari\u0219te cosmic\u0103 \u015fi \u00een con\u0219tiin\u021ba unui destin emanat din
\nve\u0219nicie.
\n\u00cemi iau voie s\u0103 evoc o conversa\u0163ie \u00eentre copii \u2013 nu
\ninventat\u0103 pentru a broda literatur\u0103 pe marginea ei. Reproduc conversa\u0163ia
\n de pe discul de cear\u0103 al celei mai fidele memorii. Nu aveam mai mult de
\n \u0219apte ani. Eram vreo cinci b\u0103ie\u021bi, to\u0163i cam de aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103 ; st\u0103m \u00een
\n cerc, calmi, \u00een mijlocul uli\u021bei, pe \u00eenserate. Nu mai \u015ftiu \u00een ce
\nleg\u0103tur\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat ca unul s\u0103 arunce \u00eentrebarea: \u201eCum o fi c\u00e2nd e\u015fti
\n mort?\u201d. Unul dintre noi a r\u0103spuns ne\u00eent\u00e2rziat, ca iluminat : \u201eMort
\ntrebuie s\u0103 fie ca \u015fi viu. E a\u015fa c\u0103 nici nu \u015ftii c\u0103 e\u015fti mort. Noi
\nbun\u0103oar\u0103 st\u0103m aici \u00een cerc \u015fi vorbim, dar poate c\u0103 suntem mor\u021bi, numai
\nc\u0103 nu ne d\u0103m seama\u201d, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, \u2013 scena s-a petrecut \u00eentocmai. N-am
\n\u00eempodobit-o cu nici un detaliu imaginar. Mi-aduc des\u0103v\u00e2r\u0219it de bine
\naminte \u015fi de fiorul \u00eencercat \u00een fa\u021ba pr\u0103p\u0103stioasei perspective deschise
\nprin r\u0103spunsul acelui b\u0103iat. Era acel cutremur, ce-l \u00eencerci \u00een
\ncopil\u0103rie, ca \u015fi mai t\u00eerziu, c\u00e2nd calci prin preajma ultimului hotar. O
\nfeti\u021b\u0103, prieten\u0103 de joac\u0103, se c\u0103\u021b\u0103ra \u00een prunii cimitirului, crescu\u021bi din
\n morminte. Spunea s\u0103rind, c\u0103 vrea s\u0103 vad\u0103 ce \u201egust au mor\u0163ii\u201d, \u015fi
\n\u00eencerca prunele. C\u00e2nd mu\u0219ca dintr-o prun\u0103 amar\u0103, spunea c\u0103 mortul de la
\nr\u0103d\u0103cin\u0103 trebuie s\u0103 fi fost r\u0103u. C\u00e2nd nimerea \u00een alt pom o prun\u0103 dulce,
\nzicea c\u0103 mortul de la r\u0103d\u0103cin\u0103, trebuie s\u0103 fi fost om bun.
\nIat\u0103
\nconcep\u021bii, viziuni, presim\u021biri, cari cresc \u00een chip firesc, chiar \u00een
\nimagina\u021bia copiilor \u00een lumea satului. \u00cemi amintesc foarte bine cum
\nie\u0219eam c\u00e2teodat\u0103 seara \u00een ograd\u0103. \u00cen bezn\u0103 z\u0103ream dintr-o dat\u0103 Calea
\nlaptelui \u015fi stelele, ca ciorchinii grei \u015fi mari, cobor\u00e2te p\u00e2n\u0103 aproape
\nde acoperi\u015fele de paie. Priveli\u015ftea era cople\u015fitoare ; sub impresia ei
\ntr\u0103iam \u00een credin\u0163a c\u0103 \u00eentradev\u0103r noaptea stelele coboar\u0103 p\u00e2n\u0103 aproape \u00een
\n sat, particip\u00e2nd \u00eentr-un fel la via\u0163a oamenilor \u015fi ascult\u00e2ndu-le
\nr\u0103suflarea \u00een somn. Sunt aici \u00een joc sentimente \u015fi vedenii nealterate de
\n nici un act al ra\u0163iunii \u015fi de nici o cosmologie \u00eenv\u0103\u0163at\u0103 \u015fi acceptat\u0103
\nde-a gata. Iat\u0103 experien\u0163e vii, cari leag\u0103 cerul de p\u0103m\u00e2nt, care fac o
\npunte \u00eentre via\u021b\u0103 \u015fi moarte \u015fi amestec\u0103 stihiile dup\u0103 o logic\u0103 primar\u0103,
\nc\u0103reia anevoie i te po\u0163i sustrage, \u015fi care mi se pare cu neputin\u0163\u0103 \u00een
\nalt\u0103 parte, dec\u00e2t \u00een mediul \u00een\u021beles \u015fi tr\u0103it ca o \u201elume\u201d, a satului.
\nFiecare sat se simte, \u00een con\u0219tiin\u021ba colectiv\u0103 a fiilor s\u0103i, un fel de
\ncentru al lumii, cum optic fiecare om se plaseaz\u0103 pe sine de asemeni \u00een
\ncentrul lumii. Numai a\u015fa se explic\u0103 orizonturile vaste ale crea\u0163iei
\npopulare \u00een poezie, \u00een art\u0103, \u00een credin\u0163\u0103, acea tr\u0103ire care particip\u0103 la
\ntotul, siguran\u0163a f\u0103r\u0103 gre\u015f a crea\u0163iei, bel\u015fugul de sub\u00een\u0163elesuri \u015fi de
\nnuan\u0163e, implica\u0163iile de infinit\u0103 rezonan\u0163\u0103 \u015fi \u00eens\u0103\u015fi spontaneitatea
\nneistovit\u0103. Omul satului, \u00eentruc\u00e2t izbute\u015fte s\u0103 se men\u0163in\u0103 pe linia de
\napogeu, genial\u0103, a copil\u0103riei, tr\u0103ie\u015fte din \u00eentregul unei lumi \u2013 pentru
\nacest \u00eentreg ; el se g\u0103se\u015fte \u00een raport de suprem\u0103 intimitate cu totalul
\n\u015fi \u00eentr-un ne\u00eentrerupt schimb reciproc de taine \u015fi revel\u0103ri cu acesta.
\nOmul ora\u015fului, mai ales al ora\u015fului care poart\u0103 amprentele timpurilor
\nmoderne, tr\u0103ie\u015fte \u00een dimensiuni \u015fi st\u0103ri tocmai opuse: \u00een fragment, \u00een
\nrelativitate, \u00een concretul mecanic, \u00eentr-o treaz\u0103 triste\u0163e \u015fi \u00eentr-o
\nsuperficialitate lucid\u0103. Impresiile omului de la ora\u015f puse pe c\u00e2ntar de
\nprecizie, \u00eenghia\u0163\u0103, devenind m\u0103rimi de calcul; ele nu se amplific\u0103 prin
\nraportare intuitiv\u0103 la un cosmos, nu dob\u00e2ndesc propor\u0163ii \u015fi nu se
\nrezolv\u0103 \u00een urzeli mitice, ca impresiile omului de la sat.
\nCu riscul
\nde a abuza de amintiri, mai pomenesc un simplu fapt divers, petrecut \u00een
\nanii copil\u0103riei mele la sat. M\u00e2nat de fobiile \u015fi nostalgiile boalei, un
\nc\u00e2ine turbat venit de aiurea, intrase \u00een sat, mu\u0219c\u00e2nd pe uli\u0163i \u015fi prin
\nogr\u0103zi copiii \u00eent\u00e2lni\u021bi. Faptul a luat numai dec\u00e2t, nu numai \u00een sufletul
\n meu de copil, ci \u00een tot satul, o \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare apocaliptic\u0103, st\u00e2rnind o
\npanic\u0103 de sf\u00e2r\u0219it de veac. Ni\u015fte babe sp\u0103lau rana unui copil mu\u0219cat, la o
\n f\u00e2nt\u00e2na, \u015fi parc\u0103 mai aud \u015fi ast\u0103zi pe o bab\u0103 zic\u00e2nd: \u201eVezi c\u0103\u0163eii \u00een
\nran\u0103?\u201d \u2013 Nu, nu m-am \u00een\u0219elat; baba vorbea despre ni\u015fte mici c\u0103\u0163ei v\u0103zu\u0163i
\n \u00een rana copilului. Am asistat astfel la na\u015fterea unui mit al turb\u0103rii.
\nFemeia aceea vedea aievea ni\u015fte c\u0103\u0163ei \u00een rana copilului, c\u0103\u0163ei cari
\naveau s\u0103 creasc\u0103 \u00een copil, \u015fi de care acesta urma s\u0103 turbeze mai t\u00eerziu.
\n Nu este aceast\u0103 imagine a c\u00e2inelui, care contamineaz\u0103 cu c\u0103\u0163ei pe cel
\nmu\u015fcat, cel pu\u0163in tot at\u00eet de impresionant\u0103 ca a fiarei apocaliptice?
\nExperien\u0163a inevitabilului \u015fi toat\u0103 panica primar\u0103 a omului, care se
\nvede pierdut, \u015fi-a g\u0103sit \u00eentruchipare fulger\u0103toare \u00een aceast\u0103 viziune.
\nFaptele \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103rile se prelungesc pentru omul de la sat \u00eentr-o
\nimagina\u0163ie mitic\u0103 permanent disponibil\u0103. Nimic mai prompt dec\u00eet
\nreac\u0163iunea mitic\u0103 a s\u0103teanului. Or, mitul implic\u0103 totdeauna semnifica\u0163ii
\n liniare \u015fi prin aceasta o raportare la \u00eentregul unei lumi. Despre satul
\n rom\u00e2nesc (cunosc mai ales satele ardelene\u015fti) se poate \u00een genere
\nafirma, f\u0103r\u0103 de vreo restric\u0163ie esen\u0163ial\u0103, c\u0103 mai p\u0103streaz\u0103 ca structur\u0103
\n spiritual\u0103, aspecte de natura acelora despre care tocmai vorbim. \u00cemi
\npot foarte bine \u00eenchipui c\u0103 p\u00een\u0103 mai acum vreo sut\u0103 \u015fi ceva de ani,
\nsatele rom\u00e2ne\u015fti s\u0103 fi reprezentat de fapt pentru oamenii de toate
\nv\u00e2rstele, ceea ce ele ast\u0103zi mai reprezint\u0103 doar pentru copii. Desigur
\nc\u0103 pe urma contactului diformant direct \u015fi indirect, cu civiliza\u0163ia
\ntimpului, satul rom\u00e2nesc s-a dep\u0103rtat \u015fi el, c\u00eeteodat\u0103 chiar destul de
\npenibil, de defini\u0163ia a c\u0103rei circumscriere o \u00eencerc\u0103m. Nu e mai pu\u0163in
\nadev\u0103rat \u00eens\u0103 c\u0103 \u00een toate \u0163inuturile rom\u00e2ne\u015fti, mai po\u0163i s\u0103 g\u0103se\u015fti \u015fi
\nast\u0103zi sate, cari amintesc ca structur\u0103 sufleteasc\u0103 \u201esatul-idee\u201d.
\n\u201eSatul-idee\u201d este satul care se socote\u015fte pe sine \u00eensu\u015fi \u201ecentrul
\nlumii\u201d, \u015fi care tr\u0103ie\u015fte \u00een orizonturi cosmice, prelungindu-se \u00een mit.
\nCa tip antipodic al acestui \u201esat-idee\u201d, cred c\u0103 s-ar putea cita de ex,
\na\u015fez\u0103rile m\u0103runte cu \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare ca de sate din America de Nord, acele
\nsumbre \u015fi uniforme a\u015fez\u0103ri de lucr\u0103tori \u015fi fermieri, \u0163inute laolalt\u0103 de
\nun interes colectiv, dar niciodat\u0103 de magia unui suflet colectiv. Dac\u0103
\nsatul nostru este cl\u0103dit \u00een preajma bisericii, din care iradiaz\u0103
\nDumnezeu, \u00een pomenitele a\u015fez\u0103ri americane biserica e mai pu\u0163in un s\u0103la\u015f
\nal lui Dumnezeu, c\u00eet un fel de \u00eentreprindere \u015fi banc\u0103 a coloniei, o
\nsocietate pe ac\u0163iuni. Pastorul \u0163ine predici cu invita\u0163ii ca la
\ncinematograf \u015fi cu pre\u0163uri de intrare. Nu vom pune numai dec\u00e2t \u015fi \u00eentru
\ntotul la \u00eendoial\u0103 credin\u0163a acelor bravi cet\u0103\u0163eni (se spune chiar c\u0103 unii
\n sunt foarte credincio\u015fi), dar credin\u0163a lor e integrat\u0103 ca un \u015furub bine
\n uns \u00een angrenajul vie\u0163ii profesionale \u00eenchinat\u0103 succesului practic ca
\natare.
\nS\u0103 mi se \u00eeng\u0103duie m\u00e2ndria de a afirma, c\u0103 din punct de vedere
\n uman s\u0103teanul nostru reprezint\u0103 un tip mult superior mult mai nobil,
\nmult mai complex \u00een naivitatea sa. Satul nostru reprezint\u0103 o a\u015fezare
\nsituat\u0103 \u015fi crescut\u0103 organic \u00eentr-o lume total\u0103, care e prezent\u0103 \u00een
\nsufletul colectiv, ca o viziune permanent efectiv\u0103 \u015fi determinant\u0103.
\nFermierul american, sim\u0163indu-se alungat la periferia existen\u0163ei, e ve\u015fnic
\n ab\u0103tut de nostalgia ora\u015fului; cu g\u00eendul la bog\u0103\u0163ie, cu frica de
\nmizerie, cu Dumnezeul s\u0103u localizat \u00eentr-o singur\u0103 celul\u0103 a creierului,
\nel nu se integreaz\u0103 deschis \u00een cosmos, ci se simte doar chemat s\u0103
\nexploateze un fragment al acestuia sau s\u0103-l p\u0103r\u0103seasc\u0103 \u00een clipa c\u00e2nd
\nfragmentul nu mai renteaz\u0103. Am \u00eencercat \u00een studiile mele de filosofia
\nculturii, s\u0103 pun \u00een relief aspectele sau categoriile stilistice ale
\nvie\u0163ii \u015fi ale duhului nostru popular. Nu voi repeta aici ce am spus \u00een
\nacele studii despre \u201ematca stilistic\u0103\u201d a culturii noastre. Voi \u00eentregi
\ndoar punctele de vedere puse \u00een eviden\u0163\u0103 cu c\u00e2teva noi observa\u0163ii. Satul
\n rom\u00e2nesc, \u00een ciuda s\u0103r\u0103ciei \u015fi a tuturor neajunsurilor cuib\u0103rite \u00een el
\nprin vitrega colaborare a secolelor, se \u00eenvrednice\u015fte \u00een excep\u0163ional\u0103
\nm\u0103sur\u0103 de epitetul autenticit\u0103\u0163ii. Mai precis, \u00eentre nenum\u0103ratele sate
\nrom\u00e2ne\u0219ti g\u0103sim at\u00e2tea \u015fi at\u00e2tea a\u015fez\u0103ri, cari realizeaz\u0103 ca structur\u0103
\nsufleteasc\u0103 \u00eentocmai termenii defini\u0163iei pe care o acord\u0103m satului.
\nSatul ca a\u015fezare de oameni, colectiv cuprins de formele interioare ale
\nunei matrici stilistice, poart\u0103 pecetea unei unit\u0103\u0163i \u015fi are caracterul
\nunui centru de cristalizare cu raze \u00eentinse spre a organiza \u00een jurul s\u0103u
\n un cosmos. Cosmocentrismul satului nu trebuie \u00een\u0163eles \u00eens\u0103 ca o
\ngrotesc\u0103 tr\u0103s\u0103tur\u0103 de megalomanie colectiv\u0103, ci ca o particularitate, ce
\n deriv\u0103 dintr-o suprem\u0103 rodnic\u0103 naivitate. Fiecare sat \u00ee\u015fi are sub acest
\n unghi m\u00e2ndria sa, care-l \u00eempinge spre o diferen\u021biere de celelalte sate
\n\u00eenvecinate, sau mai dep\u0103rtate. Satele nu \u0163in s\u0103 se conformeze toate la
\nr\u00e2nduielile unuia singur. \u00cen port, \u00een obiceiuri, \u00een c\u00e2ntec, fiecare sat
\n\u0163ine la autonomia \u015fi la aureola sa. Instinctul de imita\u0163ie, c\u0103ruia o
\nanume sociologie i-a acordat un rol cu totul exagerat \u00een via\u0163a uman\u0103, nu
\n dep\u0103\u015fe\u015fte dec\u00eet foarte diminuat \u015fi foarte sever controlat pietrele de
\nhotar ale colectivit\u0103\u0163ii unui sat. S\u0103 se compare odat\u0103 aceast\u0103
\nneostentativ m\u00eendr\u0103 comportare cu aceea a or\u0103\u015fenilor, cari se supun
\ndocil tuturor ucazurilor modei lansate dictatorial de undeva dintr-un
\ncentru mondial. Intervine aici o diferen\u021b\u0103 foarte profund\u0103 de
\npsihologie. Or\u0103\u015fenii tr\u0103iesc \u00een altfel de orizonturi \u015fi suf\u0103r aproape
\n\u00eentotdeauna de con\u015ftiin\u0163a \u015fi teama periferialit\u0103\u0163ii. \u00centre marile ora\u015fe e
\n o adev\u0103rat\u0103 \u00eentrecere de a preface \u015fi de a proclama pe toate celelalte
\ndrept \u201eprovincie\u201d. Termenul de \u201eprovincie\u201d circumscrie un vast \u015fi grav
\ncomplex de inferioritate. S\u0103 se observe \u00eens\u0103, c\u0103 problemele de
\npsihologie legate de polaritatea \u201emetropol\u0103provincie\u201d nu se pun de loc
\npentru sufletul satului. Fiecare sat care se respect\u0103 ca atare, exist\u0103
\npentru sine \u00een centrul unei lumi, \u015fi are frumoasa m\u00e2ndrie de a fi pu\u0163in
\nmai altfel dec\u00e2t toate celelalte. Fiecare sat vrea s\u0103 r\u0103m\u00een\u0103 el \u00eensu\u015fi,
\nnu vrea s\u0103 dicteze celorlalte nici gustul, nici reguli de comportare. Se
\n constat\u0103 o oarecare aristocratic\u0103 distan\u021bare, dar c\u00e2tu\u0219i de pu\u0163in
\nafi\u015fat\u0103 ca atare, \u00eentre sat \u015fi sat. Acest mod de a-\u015fi \u00een\u0163elege existen\u0163a
\n aduce cu sine \u015fi st\u00e2rne\u0219te acea varietate de aspecte \u00een cadrul unuia \u015fi
\n aceluia\u0219i stil, vast r\u0103sp\u00e2ndit pe c\u00eete o \u00eentreag\u0103 \u0163ar\u0103, varietate pe
\ncare o ilustreaz\u0103 a\u015fa de minunat diversele \u201e\u0163\u0103ri rom\u00e2ne\u015fti\u201d. Din modul
\ncum satul \u00ee\u015fi \u00een\u021belege existen\u021ba mai rezult\u0103 \u00eens\u0103 \u015fi un al doilea aspect
\n \u015fi alte consecin\u021be, cari merit\u0103 s\u0103 fie re\u021binute. Satul, situat \u00een inima
\n unei lumi \u00ee\u015fi e oarecum sie\u0219i suficient. El n-are nevoie de altceva
\ndec\u00e2t de p\u0103m\u00e2ntul \u015fi de sufletul s\u0103u \u015fi de un pic de ajutor de sus,
\npentru a-\u015fi suporta cu r\u0103bdare destinul. Aceast\u0103 naiv\u0103 suficien\u021b\u0103 a
\nf\u0103cut bun\u0103oar\u0103 ca satul rom\u00e2nesc s\u0103 nu se lase impresionat, tulburat sau
\n antrenat de marile procese ale \u201eistoriei\u201d. Satul e atemporal.
\nCon\u0219tiin\u021ba surd\u0103, mocnind sub spuza grijilor \u015fi a \u00eencerc\u0103rilor de tot
\nsoiul, con\u0219tiin\u021ba de a fi o lume pentru sine, a dat satului rom\u00e2nesc, \u00een
\n cursul multelor secole foarte mi\u0219cate acea t\u0103rie f\u0103r\u0103 pereche de a
\nboicota istoria, dac\u0103 nu altfel, cel pu\u0163in cu imperturbabila sa
\nindiferen\u021b\u0103. Boicotul instinctiv se ridica \u00eempotriva istoriei, ce se
\nf\u0103cea din partea str\u0103inilor \u00een preajma noastr\u0103. M\u00e2ndria satului de la se
\n g\u0103si \u00een centrul lumii \u015fi al unui destin, ne-a men\u021binut \u015fi ne-a salvat
\nca popor peste veacurile de nenoroc. Satul nu s-a l\u0103sat ispitit \u015fi atras
\n \u00een \u201eistoria\u201d f\u0103cut\u0103 de al\u0163ii peste capul nostru. El s-a p\u0103strat
\nfeciorelnic neatins \u00een autonomia s\u0103r\u0103ciei \u015fi a mitologiei sale, pentru
\nvremuri c\u00e2nd va putea s\u0103 devin\u0103 temelie sigur\u0103 a unei autentice istorii
\nrom\u00e2ne\u0219ti. Fac elogiul satului rom\u00e2nesc, creatorul \u015fi p\u0103str\u0103torul
\nculturii populare, purt\u0103torul matricei noastre stilistic\u0103. S\u0103 nu se
\ncread\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 d\u00e2nd grai unei \u00eenc\u00e2nt\u0103ri, a\u015f dori s\u0103 rostesc, cu ocoluri,
\n dorin\u0163a de a ne men\u0163ine pentru \u00eentotdeauna \u00een cadrul realiz\u0103rilor
\ns\u0103te\u015fti, \u00eemi refuz asemenea sugestii sau \u00eendemnuri.
\nDe o sut\u0103 de ani
\n \u015fi mai bine ne str\u0103duim to\u0163i intelectualii pe o linie mereu \u00een\u0103l\u021bat\u0103,
\ns\u0103 cream, \u00eentr-o epoc\u0103 de tragice r\u0103sp\u00eentii, o cultura rom\u00e2neasca
\nmajor\u0103. Str\u0103daniile merg paralel cu procesul emancip\u0103rii noastre
\npolitice, cu acela al form\u0103rii statului \u015fi al \u00eentregirii neamului. Cari
\nsunt \u00eens\u0103 condi\u0163iile, ce trebuiesc s\u0103 fie \u00een prealabil date, pentru ca
\nun popor s\u0103 poat\u0103 \u00een genere spera c\u0103 va putea deveni creatorul unei
\nculturi majore? Opinia curent\u0103, cu care trebuie s\u0103 ne r\u0103zboim, e c\u0103
\npentru aceasta ar fi de ajuns un num\u0103r c\u00e2t mai mare de genii \u015fi talente.
\n Teoria ni se pare simplist\u0103. O cultur\u0103 major\u0103 nu s-a n\u0103scut niciodat\u0103
\nnumai din elan genial. Desigur, geniul e o condi\u0163ie. Dar o cultur\u0103
\nmajor\u0103 mai mare nevoie \u015fi de p temelie, iar aceast\u0103 temelie sine qua non
\n e totdeauna matca stilistic\u0103 a unei culturi populare. S\u0103 ne \u00eentoarcem
\nprivirile spre trecut. Una dintre cele dint\u00eei culturi majore cari au
\nap\u0103rut pe globul terestru este cea egiptean\u0103. P\u00een\u0103 la un moment dat,
\nurm\u00eend aparen\u0163ele, s-ar fi crezut c\u0103 aceast\u0103 cultur\u0103 egiptean\u0103 a \u0163\u00ee\u015fnit
\ndintr-o dat\u0103 \u00een dimensiuni majore, aproape gata, cu scut \u015fi cu lance, ca
\n \u015ftiuta zei\u0163\u0103 din capul \u015ftiutului zeu. Pentru a-\u015fi l\u0103muri aceste
\ndimensiuni majore, cu totul misterioase, istoricii nu s-au sfiit s\u0103
\nrecurg\u0103 la explica\u0163ia import\u0103rii. S-a emis, printre alte ipoteze,
\nipoteza \u00een favoarea c\u0103reia pleda \u015fi un mit platonic, c\u0103 marea cultur\u0103
\negiptean\u0103 ar fi de origine atlantic\u0103. Ipoteze de asemenea natur\u0103 tr\u0103dau
\ncel pu\u0163in o nedumerire a istoricilor.
\nApari\u0163ia unei culturi majore,
\nf\u0103r\u0103 faze evolutive prealabile, li se p\u0103rea celor mai mul\u0163i
\nneverosimil\u0103. \u00cen anii din urm\u0103 se pare c\u0103 s-a solu\u0163ionat \u00een sf\u00e2r\u015fit
\ndestul de satisf\u0103c\u0103tor aceast\u0103 problem\u0103 a culturii egiptene. Etnologul,
\nc\u0103l\u0103torul, geograful Leo Frobenius \u015fi-a \u00eencoronat uria\u015fa oper\u0103 de
\ncercet\u0103tor cu o descoperire senza\u0163ional\u0103, despre care nu \u015ftiu s\u0103 se fi
\nf\u0103cut p\u00e2n\u0103 acum vreo men\u0163iune \u00een publicistica noastr\u0103 . Frobenius a
\nf\u0103cut cercet\u0103ri \u00een de\u015ferturi africane, la o dep\u0103rtare e aproximativ o
\nsut\u0103 de kilometri de actuala matc\u0103 a Nilului, spre soare-apune, pe
\nvechea albie a acestui fluviu, ast\u0103zi complet seac\u0103 \u015fi b\u0103tut\u0103 de
\nv\u00e2nturile celor cinci sau zece mii de ani. Pe malurile pustii ale
\nstr\u0103vechiului Nil, Frobenius a avut norocul s\u0103 dea de r\u0103m\u0103\u015fi\u0163ele multor
\na\u015fez\u0103ri umane de alt\u0103 dat\u0103. S-au dezgropat, \u00eenainte de toate, urmele
\nunei arhaice culturi minore, care izbe\u015fte luarea aminte prin
\nsimilitudinea motivelor \u015fi a stilului ei cu acelea ale culturii majore
\ndin Egipt. Frobenius crede c\u0103 a descoperit cu aceasta, \u015fi nu avem nici o
\n pricin\u0103 s\u0103-i privim cu ne\u00eencredere optimismul, vatra culturii egiptene.
\n Cultura egiptean\u0103 n-a ap\u0103rut deci cu atribute majore, ci a avut o lung\u0103
\n faz\u0103 de antecedente de \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are minor\u0103. Descoperirea lui Frobenius
\ninvit\u0103 la specula\u0163iuni filosofice.
\nS-ar putea afirma anume c\u0103
\nliniile interioare, cadrele stilistice \u015fi posibilit\u0103\u0163ile culturii
\negiptene majore au fost preformate \u00eentr-o cultur\u0103 minor\u0103 \u015fi date ca un
\nmiraculos r\u0103sad deodat\u0103 cu acele straturi fertile ale acestei culturi
\nminore. S-ar mai putea cita de altfel \u00eenc\u0103 multe exemple de
\npreforma\u0163iuni stilistice. Mult timp s-a crezut bun\u0103oar\u0103 c\u0103 arta, cultura
\n gotic\u0103 s-a \u00een\u0103l\u0163at la un moment dat, monumental\u0103, spre cer., ca un
\nhavuz, irezistibil \u015fi prin nimic prev\u0103zut. Ulterior s-a descoperit c\u0103
\ngoticului monumental i-a premers de fapt o cultur\u0103 popular\u0103 minor\u0103, cu
\nforme \u015fi motive similare, r\u0103sp\u00eendite la semin\u0163ii germanice sau celte.
\nConcluzia c\u0103 geniile de cultur\u0103 major\u0103 nu fac \u00een mare dec\u00e2t s\u0103 urmeze un
\n itinerar \u00eendelung preg\u0103tit se \u00eembie de la sine. F\u0103r\u0103 de acel complex
\napriori al unei matrici stilistice, preformat\u0103 \u00een pl\u0103smuirile \u015fi
\ncrea\u0163iile unei culturi minore, cred c\u0103 nu s-a ivit p\u00e2n\u0103 azi, nic\u0103ieri \u015fi
\n niciodat\u0103, o cultur\u0103 major\u0103. Un popor lipsit de acest profund apriori
\nstilistic, ca matc\u0103 a unei culturi populare, nu va crea niciodat\u0103 o
\ncultur\u0103 major\u0103, oric\u00eete genii \u015fi talente ar avea la dispozi\u0163ie pentru
\nasemenea \u00eenf\u0103ptuire.
\nGeniul creator r\u0103m\u00eene geniu pustiu, dac\u0103 nu e
\nintegrat \u00een c\u00eempul unui asemenea poten\u0163ial stilistic. Cine poate t\u0103g\u0103dui
\n \u0163iganilor geniul muzical? El \u00eel posed\u0103 \u00eentr-un grad mai v\u0103dit dec\u00e2t
\ntoate popoarele europene. Geniul lor r\u0103m\u00eene \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eentrebuin\u0163are,
\nfiindc\u0103 \u0163iganul, ca fiin\u0163\u0103 etnic\u0103 sf\u00ee\u015fiat\u0103 \u015fi \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 pe la toate
\nperiferiile vie\u0163ii, e lipsit de determinantele interioare ale unei
\nmatrici stilistice. S\u0103 \u00eensemn\u0103m \u015fi un alt fenomen destul de paradoxal,
\ncare ni se pare explicabil \u00eentru c\u00eetva prin nivelul, complexitatea \u015fi
\nposibilit\u0103\u0163ile imanente ale unei matrici stilistice. Fenomenul, la care
\nfacem aluzie, e urm\u0103torul : se \u015ftie c\u0103 cele mai importante \u015fi cele mai
\n\u00eenalte crea\u0163ii de cultur\u0103, poetice, artistice, sau filosofice, din
\nEuropa apusean\u0103, nu apar\u0163in neap\u0103rat popoarelor celor mai bine
\n\u00eenzestrate cu duhul. Poporul german, care a dat pe un Goethe sau Kant,
\nsau poporul englez cu al s\u0103u singular Shakespeare, e sigur, c\u0103 nu pot fi
\n puse ca medie general\u0103 a aptitudinilor spirituale, la acela\u015fi nivel cu
\npoporul francez sau italian. O compara\u0163ie sub unghiul mediei spirituale
\nfire\u015fti este desigur \u00een dezavantajul germanilor sau al englezilor.
\nMisterul unor apari\u0163ii, precum a lui Goethe sau Shakespeare, \u00eentr-o
\nmedie relativ nu tocmai impozant\u0103, se l\u0103mure\u015fte poate \u00een perspectiv\u0103
\nstilistic\u0103. \u00cen cazul acesta trebuie s\u0103 admitem \u00eens\u0103 c\u0103 nivelul,
\ncomplexitatea \u015fi posibilit\u0103\u0163ile stilistice, proprii sufletului german \u015fi
\n englez, sunt superioare acelora ale altor popoare, la r\u00eendul lor,
\nevident, mai bine \u00eenzestrate ca inteligen\u0163\u0103 \u015fi talent, sau chiar ca
\nhabitus vital. Realizarea unei opere superioare, nivelul \u015fi
\ncomplexitatea ei, ni se par c\u0103 at\u00eern\u0103, cu alte cuvinte, nu numai de
\nexisten\u021ba geniului ca atare, ci \u015fi de posibilit\u0103\u0163ile imanente ale unei
\nmatrici stilistice colective. Iat\u0103 de ce am socotit c\u0103 un examen
\nstilistic al culturii noastre populare se impune poruncitor. De
\nrezultatul unui asemenea examen depinde, nici mai mult nici mai pu\u0163in,
\ndec\u00e2t credin\u021ba \u00een jestinul nostru spiritual.
\n\u00cen studiile mele de
\nfilosofia culturii, intitulate : Orizont \u015fi stil \u015fi Spa\u0163iul mioritic am
\najuns la unele concluzii cari \u00eendrept\u0103\u0163esc cel mai robust optimism. Avem
\n un orizont sufletesc al nostru, acel spa\u0163iu indefinit ondulat, ca
\nplaiurile \u0163\u0103rii, manifestat \u00eendeosebi \u00een doin\u0103 \u015fi \u00een c\u00eentecele noastre,
\n\u015fi nu mai pu\u021bin \u00eentr-un unanim sentiment rom\u00e2nesc al destinului. Am avut
\n prilejul de-a ar\u0103ta, de pild\u0103, ce rol joac\u0103 \u00een sufletul nostru popular
\ncategoriile \u201eorganicului\u201d, \u00een felul cum ne comport\u0103m fat\u0103 de r\u00e2nduielile
\n firei \u015fi rolul pe care \u00eel joac\u0103 transfigurarea \u201esofianic\u0103\u201d a realit\u0103\u0163ii
\n \u00een poezie, \u00een art\u0103, \u00een credin\u021b\u0103. \u00cenclinarea spre pitoresc \u00ee\u015fi are la
\nnoi \u015fi ea specificul ei \u00eentruc\u00e2t apare solidar\u0103 cu un deosebit sim\u0163 al
\nm\u0103surii \u015fi atenuat de un accent de molcom\u0103 discre\u0163ie. Nu voi st\u0103rui
\nasupra tuturor acestor structuri \u015fi categorii ale incon\u015ftientului nostru
\n etnic colectiv, pe cari mi-am luat sarcina s\u0103 le pun \u00een lumin\u0103
\nalt\u0103dat\u0103. Matca stilistic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 este o realitate. O realitate
\nsufleteasca de necontestat. Putem privi ca nici unul din popoarele
\n\u00eenconjur\u0103toare, \u00een afar\u0103 poate de cel rusesc, cu m\u00e2ndrie de
\nbinecuv\u00eenta\u0163i st\u0103p\u00eeni asupra acestui incomparabil \u015fi inalienabil
\npatrimoniu. Matca stilistic\u0103 popular\u0103, \u015fi cele \u00eenf\u0103ptuite sub auspiciile
\n ei, indic\u0103 posibilit\u0103\u021bile felurite ale viitoarei noastre culturi
\nmajore. S\u0103 ridic\u0103m cu o octav\u0103 mai sus torentul de lirism, ce curge
\nunduitor \u00een imnul mioritic al mor\u0163ii, s\u0103 subliniem \u015fi s\u0103 monumentaliz\u0103m
\n\u00een \u00eenchipuire aspectul bisericilor de lemn din Maramure\u015f sau din Bihor,
\nsau al caselor \u0163\u0103r\u0103ne\u015fti din \u0162ara Oa\u015fului, s\u0103 prelungim \u00een mari
\nproiec\u0163iuni metafizice viziunea cuprins\u0103 \u00een aceste versuri populare :
\nFoaie verde gr\u00eeu m\u0103runt\/ C\u00eete flori sunt pe p\u0103m\u00eent\/ Toate merg la
\njur\u0103m\u00eent.\/ Numai spicul griului\/ \u015ei cu vi\u0163a vinului\/ \u015ei cu lemnul
\nDomnului\/ Zboar\u0103-n naltul cerului\/ Stau \u00een poarta raiului\/ \u015ei judec\u0103
\nflorile\/ Unde li-s miroasele.
\nAsemenea opera\u0163ii sunt destinate s\u0103 ne
\n dea presentimentul just al viitoarelor noastre posibilit\u0103\u0163i de cultur\u0103
\nmajor\u0103. Reciti\u0163i de exemplu legenda poetizat\u0103 Soarele\u015fi luna din
\ncolec\u0163ia Teodorescu \u015fi ve\u0163i g\u0103si viziuni prin nimic interioare celor m\u0103i
\n admirate din marile poeme ale omenirei, de la Divina Comedie p\u00e2n\u0103 la
\nFaust. Drept \u00eencheiere s\u0103 mi se \u00eeng\u0103duie s\u0103 dau expresie \u015fi unui g\u00eend
\nrestrictiv. A\u015f dori ca acest elogiu al satului rom\u00e2nesc s\u0103 nu fie
\n\u00een\u021beles ca un \u00eendemn de ata\u015fare definitiv\u0103 la folklor \u015fi ca \u00eendrumare
\nnecondi\u0163ionat\u0103 spre rosturi s\u0103te\u0219ti. Cultura major\u0103 nu repet\u0103 cultura
\nminor\u0103, ci o sublimeaz\u0103, nu o m\u0103re\u015fte \u00een chip mecanic \u015fi virtuos ci o
\nmonumentalizeaz\u0103 potrivit unor vii forme, accente, atitudini \u015fi
\norizonturi l\u0103untrice. 0 cultur\u0103 major\u0103 nu se st\u00e2rne\u0219te prin imitarea
\nprogramatic\u0103 a culturii minore. Nu prin imitarea cu orice pre\u0163 a
\ncrea\u0163iilor populare vom face saltul de at\u00e2tea ori \u00eencercat \u00eentr-o
\ncultur\u0103 major\u0103. Apropiindu-ne de cultura popular\u0103 trebuie s\u0103 ne
\n\u00eensufle\u0163im mai mult de elanul ei stilistic interior, viu \u015fi activ, dec\u00e2t
\n de \u00eentruchip\u0103ri ca atare. Nu cultura minor\u0103 d\u0103 na\u015ftere culturii majore,
\n ci am\u00eendou\u0103 sunt produse de una \u015fi aceea\u0219i matrice stilistic\u0103. S\u0103 iubim
\n \u015fi s\u0103 admir\u0103m cultura popular\u0103, dar, mai presus de toate, s\u0103 lu\u0103m
\ncontactul, dac\u0103 se poate, cu centrul ei generator, binecuv\u00eentat \u015fi
\nrodnic ca stratul mumelor.
\nLUCIAN BLAGA
\n5 iunie 1937<\/p>\n

\u201cIzvoade \u2013 eseuri, conferin\u0163e, articole\u201d, Editura Minerva, Bucure\u015fti, 1972<\/p>\n

\n<\/a><\/div>\n

<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Praise for the Romanian village I was honored with the high honor of being elected a member of this illustrious institution at a time when an expansion of the academic staff was being carried out, an expansion required, if I am not mistaken, by the spiritual growth of the country. Elected without a predecessor, my emergence\u2026<\/p>","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_kad_post_transparent":"","_kad_post_title":"","_kad_post_layout":"","_kad_post_sidebar_id":"","_kad_post_content_style":"","_kad_post_vertical_padding":"","_kad_post_feature":"","_kad_post_feature_position":"","_kad_post_header":false,"_kad_post_footer":false,"_kad_post_classname":"","footnotes":""},"categories":[4],"tags":[33,34,44,45,46,55,56,57,60,76,77],"class_list":["post-1873","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-etica-si-morala","tag-etica","tag-filosofie","tag-idealism","tag-istorie","tag-iubire","tag-metafizica","tag-misticism","tag-moarte","tag-morala","tag-razboi","tag-religie"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1873","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1873"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1873\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":51690,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1873\/revisions\/51690"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1873"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1873"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1873"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}