Glasul stramosesc , Sibiu, Anul VI, Nr. 10, 25 Decembrie 1940
Profilul interior al Capitanului
de Emil Cioran <\/p>\n
\u00ab\u00cenainte de Corneliu Codreanu, Rom\u00e2nia era o Sahar\u0103 popular\u0103. Cei afla\u021bi \u00eentre cer \u0219i p\u0103m\u00e2nt n-aveau nici un coninut, dec\u00e2t a\u0219teptarea. Cineva trebuia s\u0103 vin\u0103. Treceam cu to\u021bii prin de\u0219ertul rom\u00e2nesc, incapabili de orice. P\u00e2n\u0103 \u0219i dispre\u021bul ni se p\u0103rea un efort.<\/b> \u021aara nu ne putea fi o problem\u0103 dec\u00e2t negativ\u0103. \u00cen cele mai necontrolate speran\u021be, \u00eei acordam o justificare de moment ca unei farse reu\u0219ite. \u0218i Rom\u00e2nia nu era mai mult dec\u00e2t o fars\u0103 reu\u0219it\u0103. Te \u00eenv\u00e2rteai \u00een aer liber, vacant de trecut \u0219i de prezent, \u00eendr\u0103gind dezm\u0103\u021bul dulce al lipsei de menire.<\/b> Biata \u021bar\u0103 era o pauz\u0103 vast\u0103 \u00eentre un \u00eenceput f\u0103r\u0103 m\u0103re\u021bie \u0219i un posibil vag. \u00cen noi gemea viitorul. \u00cen unul clocotea. \u0218i el a rupt t\u0103cerea bl\u00e2nd\u0103 a existen\u021bei noastre \u0219i ne-a obligat s\u0103 fim. Virtu\u021biile unui neam s-au \u00eentruchipat \u00een el. Rom\u00e2nia din putin\u021b\u0103 se \u00eendrepta spre putere.<\/p>\n
C\u0103pitanul nu suferea de viciul fundamental al a\u0219a-zisului intelectual rom\u00e2n<\/p>\n
Cu Corneliu Codreanu am avut doar c\u00e2teva convorbiri. Am priceput din prima clip\u0103 c\u0103 stau de vorb\u0103 cu un om \u00eentr-o \u021bar\u0103 de fleacuri umane. Prezen\u021ba lui era tulbur\u0103toare \u0219i n-am plecat niciodat\u0103 de la el, f\u0103r\u0103 s\u0103 simt acel suflu iremediabil, de r\u0103scruce care \u00eenso\u021be\u0219te existen\u021bele marcate de fatalitate. De ce n-a\u0219 m\u0103rturisi c\u0103 o team\u0103 ciudat\u0103 m\u0103 cuprindea \u0219i un fel de entuziasm plin de presim\u021biri?<\/p>\n
Lumea c\u0103r\u021bilor mi se descifra inutil\u0103, categoriile inoperante, prestigiile inteligen\u021bei, \u0219terse, iar subterfugiile subtilit\u0103\u021bii, zadarnice.<\/p>\n
C\u0103pitanul nu suferea de viciul fundamental al a\u0219a-zisului intelectual rom\u00e2n. C\u0103pitanul nu era \u201ede\u0219tept\u201d<\/b>. C\u0103pitanul era profund.<\/p>\n
Dezastrul spiritual al \u021b\u0103rii deriv\u0103 din inteligen\u021ba f\u0103r\u0103 con\u021binut<\/b>, din de\u0219tept\u0103ciune. Lipsa de miez a duhului preschimb\u0103 problemele \u00een elemente de joc abstract \u0219i r\u0103pe\u0219te spiritului latura destinului. De\u0219tept\u0103ciunea degradeaz\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i suferin\u021ba \u00een flec\u0103real\u0103.<\/b><\/p>\n
Dar ideile C\u0103pitanului, grele \u0219i rare, \u00eei r\u0103s\u0103reau din Soart\u0103. Ele se pl\u0103m\u0103deau undeva departe. De aici, impresia de univers al inimii, de univers al ochilor \u0219i al g\u00e2ndurilor. C\u00e2nd, \u00een 1934, \u00eei spuneam ce interesant\u0103 ar fi expunerea vie\u021bii lui, \u00eemi r\u0103spundea: \u201eNu mi-am petrecut via\u021ba prin biblioteci. Nu-mi place s\u0103 citesc. Eu stau a\u0219a \u0219i m\u0103 g\u00e2ndesc\u201d. Acele g\u00e2nduri au urzit rostul nostru. \u00cen ele respir\u0103 natura \u0219i cerul. \u0218i c\u00e2nd au pornit spre \u00eenf\u0103ptuire, temelia istoric\u0103 a \u021b\u0103rii s-a zguduit.<\/p>\n
Corneliu Codreanu n-a pus problema Rom\u00e2niei imediate, a Rom\u00e2niei moderne sau contemporane. Era mult prea pu\u021bin. Nu s-ar fi potrivit nici dimensiunii viziunii sale \u0219i nici a\u0219tept\u0103rilor noastre. El a pus problema \u00een termeni ultimi, \u00een totalitatea devenirii na\u021bionale<\/b>. El n-a vrut s\u0103 \u00eendrepte mizeria aproximativ\u0103 a condi\u021biei noastre, ci s\u0103 introduc\u0103 absolutul \u00een respira\u021bia zilnic\u0103 a Rom\u00e2niei. Nu o revolu\u021bie a momentului istoric, ci una a istoriei. Legiunea ar trebui astfel nu numai s\u0103 creeze Rom\u00e2nia, dar s\u0103-i \u0219i r\u0103scumpere trecutul, s\u0103 insufle absen\u021ba secular\u0103, s\u0103 salveze, printr-o nebunie, inspirat\u0103 \u0219i unic\u0103, imensul timp pierdut.<\/p>\n
Patosul legionar este o expresie de reac\u021biune \u00een fa\u021ba unui trecut de nenoroc. Aceast\u0103 na\u021bie n-a excelat \u00een lume dec\u00e2t prin consecven\u021ba \u00een nefericire<\/b>. Niciodat\u0103 nu s-a dezmin\u021bit. Substan\u021ba noastr\u0103 este un infinit negativ.<\/b> De aici pleac\u0103 imposibilitatea de a dep\u0103\u0219i pendularea \u00eentre o am\u0103r\u0103ciune dizolvant\u0103 \u0219i o furie optimist\u0103.<\/b><\/p>\n
\u00centr-un moment de descurajare, i-am spus C\u0103pitanului:
\u201eC\u0103pitane, eu nu cred c\u0103 Rom\u00e2nia are vreun sens \u00een lume. Nu e nici un semn \u00een trecutul ei care ar justifica vreo speran\u021b\u0103.\u201d
\u201eAi dreptate\u201d, mi-a r\u0103spuns. \u201eSunt totu\u0219i unele semne\u201d<\/b>.
\u201eMi\u0219carea Legionar\u0103\u201d, adaug eu.<\/p>\n
\u0218i atunci mi-a ar\u0103tat \u00een ce fel vedea el re\u00eenvierea virtu\u021bilor dace. \u0218i-am \u00een\u021beles c\u0103 \u00eentre daci \u0219i legionari<\/b> se interpune pauza fiin\u021bei noastre, c\u0103ci noi tr\u0103im al doilea \u00eenceput al Rom\u00e2niei.<\/p>\n
C\u0103pitanul a dat rom\u00e2nului un rost. \u00cenainte de el rom\u00e2nul era numai rom\u00e2n, adic\u0103 un maerial uman alc\u0103tuit din a\u021bipiri \u0219i umilin\u021bi. Legionarul este un rom\u00e2n de substan\u021b\u0103, un rom\u00e2n primejdios, o fatalitate pentru sine \u0219i pentru al\u021bii, o vijelie uman\u0103 infinit amenin\u021b\u0103toare. Garda de Fier, o p\u0103dure fanatic\u0103… Legionarul trebuie s\u0103 fie un om \u00een care m\u00e2ndria suferea de insomnie.<\/p>\n
Eram ob\u0219inui\u021bi cu patriotul de ocazie, gelatinos \u0219i vid. \u00cen locul lui apare insul ce prive\u0219te \u021bara \u0219i problemele ei cu o crunt\u0103 \u00eenver\u0219unare<\/b>. Este o deosebire de densitate sufleteasc\u0103.<\/p>\n
Acel ce a dat \u021b\u0103rii alt\u0103 direc\u021bie \u0219i alt\u0103 structur\u0103 unea \u00een sine pasiunea elementar\u0103 cu deta\u0219area spiritului. Solu\u021biile lui s\u00eent valabile \u00een imediat \u0219i \u00een ve\u0219nicie<\/b>. Istoria nu cunoa\u0219te un vizionar cu un spirit mai practic \u0219i at\u00e2ta pricepere \u00een lume, sprijinit\u0103 pe un sufle de sf\u00e2nt. Tot a\u0219a, ea nu cunoa\u0219te o a doua mi\u0219care \u00een care problema m\u00e2ntuirii s\u0103 mearg\u0103 m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 cu gospod\u0103ria.<\/b><\/p>\n
A face ispr\u0103vi \u0219i a te salva, politic\u0103 \u0219i mistic\u0103, iat\u0103 c\u0103rei ireductibilit\u0103\u021bi i-a pus el cap\u0103t. \u00cel interesa, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, organizarea unei cantine \u0219i problema p\u0103catului, comer\u021bul \u0219i credin\u021ba. Nimeni nu trebuia s\u0103 uite: C\u0103pitanul a fost un gospodar instalat \u00een Absolut.<\/p>\n
Fiecare credea c\u0103-l \u00een\u021belege. El totu\u0219i sc\u0103pa fiec\u0103ruia. Dep\u0103\u0219ise limitele Rom\u00e2niei. \u00cense\u0219i mi\u0219c\u0103rii i-a propus un mod de via\u021b\u0103 care \u00eentrece rezisten\u021ba rom\u00e2neasc\u0103. A fost prea mare. \u00cenclini uneori a crede c\u0103 el n-a c\u0103zut din conflictul m\u0103rimii lui cu micimea noastr\u0103. Nu este totu\u0219i mai pu\u021bin adev\u0103rat, c\u0103 epoca de prigoan\u0103 a scos la iveal\u0103 caractere pe care cea mai \u00eencrez\u0103toare utopie nu le-ar fi putut b\u0103nui.<\/p>\n
\u00centr-o na\u021bie de slugi, el a introdus onoarea \u0219i \u00eentr-o turm\u0103 f\u0103r\u0103 vertebre, orgoliul<\/b>. Influen\u021ba lui n-a articulat numai pe ucenici ci, \u00eentr-un anumit sens, \u0219i pe du\u0219mani. C\u0103ci ace\u0219tia, din lichele au devenit mon\u0219tri.<\/b> S-a (I-a) obligat la t\u0103rie, le-a impus un caracter \u00een r\u0103u. Ei n-ajungeau caricaturi infernale, dac\u0103 m\u0103re\u021bia C\u0103pitanului n-ar fi cerut o echivalen\u021b\u0103 negativ\u0103. Am fi nedrep\u021bi cu c\u0103l\u0103ii, dac\u0103 i-am considera rata\u021bi. To\u021bi s-au \u00eemplinit. <\/b>Un pas \u00een plus \u0219i trezeau gelozia Diavolului.<\/p>\n
\u00cen preajma C\u0103pitanului, nimeni nu r\u0103m\u00eenea c\u0103ldu\u021b. Peste \u021bar\u0103 a trecut un fior nou. O regiune uman\u0103 b\u00eentuit\u0103 de esen\u021bial. Suferin\u021ba devine criteriul vredniciei \u0219i moartea, al chem\u0103rii. \u00cen c\u00ee\u021biva ani, Rom\u00e2nia a cunoscut o palpita\u021bie tragic\u0103, a c\u0103rei intensitate ne consoleaz\u0103 de la\u0219itatea a o mie de ani de neistorie<\/b>. Credin\u021ba unui om a dat na\u0219tere unei lumi ce las\u0103-n urm\u0103 tragedia antic\u0103 a lui Shakespeare. \u0218i aceasta \u00een Balcani!<\/p>\n
Pe un plan absolut, dac\u0103 ar fi trebuit s\u0103 aleg \u00eentre Rom\u00e2nia \u0219i C\u0103pitan, n-a\u0219 fi ezitat o clip\u0103.<\/p>\n
Dup\u0103 moartea lui ne-am sim\u021bit fiecare mai singur, dar peste singur\u0103tatea noastr\u0103 se ridic\u0103 singur\u0103tatea Rom\u00e2niei.<\/b><\/p>\n
Nici un toc s\u0103-l \u00eenfig \u00een cerneala nenorocului n-ar putea descrie ne\u0219ansa ursirii noastre. Totu\u0219i, trebuie s\u0103 fim la\u0219i \u0219i s\u0103 ne m\u00e2ng\u00e2iem. Cu excep\u021bia lui Iisus, nici un mort n-a fost mai prezent printre vii. Avut-am careva vreun g\u00e2nd s\u0103-l fi uitat? \u201eDe aici \u00eencolo \u021bara va fi condus\u0103 de un mort\u201d<\/b>, \u00eemi spunea un prieten pe malurile Senei.<\/p>\n
Acest mort a r\u0103sp\u00e2ndit un parfum de ve\u0219nicie peste pleava noastr\u0103 uman\u0103 \u0219i-a readus cerul deasupra Rom\u00e2niei.\u00bb <\/b><\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Glasul stramosesc , Sibiu, Anul VI, Nr. 10, 25 Decembrie 1940Profilul interior al Capitanului de Emil Cioran \u00ab\u00cenainte de Corneliu Codreanu, Rom\u00e2nia era o Sahar\u0103 popular\u0103. Cei afla\u021bi \u00eentre cer \u0219i p\u0103m\u00e2nt n-aveau nici un coninut, dec\u00e2t a\u0219teptarea. Cineva trebuia s\u0103 vin\u0103. Treceam cu to\u021bii…<\/p>","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_kad_post_transparent":"","_kad_post_title":"","_kad_post_layout":"","_kad_post_sidebar_id":"","_kad_post_content_style":"","_kad_post_vertical_padding":"","_kad_post_feature":"","_kad_post_feature_position":"","_kad_post_header":false,"_kad_post_footer":false,"_kad_post_classname":"","footnotes":""},"categories":[6],"tags":[33,34,44,45,46,55,56,57,64,76,77,84,91],"class_list":["post-1899","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-istorie","tag-etica","tag-filosofie","tag-idealism","tag-istorie","tag-iubire","tag-metafizica","tag-misticism","tag-moarte","tag-opinii","tag-razboi","tag-religie","tag-scepticism","tag-stoicism"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1899","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1899"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1899\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1899"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1899"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1899"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}