{"id":1953,"date":"2020-11-01T10:40:00","date_gmt":"2020-11-01T08:40:00","guid":{"rendered":"https:\/\/mazion.org\/?p=1953"},"modified":"2026-09-29T17:05:52","modified_gmt":"2026-09-29T14:05:52","slug":"parintele-galeriu-cuvant-la-duminica-24","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/mazion.org\/en\/2020\/11\/parintele-galeriu-cuvant-la-duminica-24.html","title":{"rendered":"P\u0103rintele Galeriu: Cuv\u00e2nt la Duminica a 24-a dup\u0103 Rusalii \u2013 \u00cenvierea fiicei lui Iair"},"content":{"rendered":"<\/p>\n

\u00cen numele Tat\u0103lui \u0219i al Fiului \u0219i al Sfan\u021bului Duh.
\nAmin<\/b><\/span><\/span><\/span><\/span><\/span><\/em><\/h1>\n

\nVrednici
\nde iubire \u0219i dreptm\u0103ritori cre\u0219tini \u00een Sf\u00e2nta Biseric\u0103 a
\nDomnului nostru Iisus Hristos!<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\n

\n    <\/span>Zice
\no m\u0103rturie sf\u00e2nt\u0103, pe care o citim noi la \u00eenceputul Sfintei
\nLiturghii, dup\u0103 Ectenia a III-a: \u201c\u2026 D\u00e2ndu-ne \u00een veacul de acum
\ncuno\u0219tin\u021ba adev\u0103rului, iar \u00een cel ce va sa fie, viata ve\u0219nic\u0103\u201d.
\n<\/i>Asa \u00eencepe orice \u00eenf\u0103ptuire: \u00eent\u00e2i cuno\u0219tin\u021ba, g\u00e2ndirea,
\nsensul faptului, apoi \u00eemplinirea; cuno\u0219tin\u021b\u0103 adev\u0103rului, apoi
\nviata ve\u0219nic\u0103. Iei cuno\u0219tin\u021b\u0103 de adev\u0103r \u0219i apoi \u00eel \u00eempline\u0219ti
\n\u00een viata. Asa \u0219i \u00een Liturghie: \u00een prima parte se cite\u0219te
\nEvanghelia, apoi se s\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te jertfa, c\u00e2nd auzim \u00eensu\u0219i
\ncuv\u00e2ntul M\u00e2ntuitorului: \u201cLua\u021bi, m\u00e2nca\u021bi, acesta este Trupul
\nMeu\u2026 Be\u021bi dintru acesta to\u021bi, acesta este s\u00e2ngele Meu\u2026\u201d<\/i>.
\nPrin cuv\u00e2ntul Lui \u0219i prin chemarea Duhului Sf\u00e2nt de c\u0103tre preot,
\n\u00een altar: \u201cTrimite Duhul T\u0103u cel Sf\u00e2nt peste noi \u0219i peste
\naceste daruri \u0219i fa adic\u0103 p\u00e2inea aceasta cinstit trupul
\nHristosului T\u0103u \u0219i ce este \u00een potirul acesta scumpul s\u00e2nge al
\nHristosului T\u0103u, pref\u0103c\u00e2ndu-le cu Duhul T\u0103u cel Sf\u00e2nt\u201d.
Crea\u021bia,
\nviata, toate asa se \u00eemplinesc De aceea cuv\u00e2ntul rostit, predica, e
\n\u00eenainte de dumnezeiasca \u00cemp\u0103rt\u0103\u0219anie. \u0218i corul a preg\u0103tit-o:
\n\u201cDoamne, buzele noastre vei deschide \u0219i gura noastr\u0103 va grai
\nlauda Ta\u201d \u2013 din cuv\u00e2ntul Psalmistului. Asa ne rugam \u0219i acum: sa
\ndeschid\u0103 bunul Dumnezeu buzele noastre \u0219i gura noastr\u0103 sa gr\u0103iasc\u0103
\nlauda Lui; iar inimile sa asculte.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nDup\u0103
\nce M\u00e2ntuitorul scosese legiunile de demoni din b\u0103rbatul (sau
\nb\u0103rba\u021bii, \u00een Evanghelia dup\u0103 Matei) din \u021binutul Gherghesenilor,
\n\u0219i c\u0103ruia ii spusese: \u201c\u00centoarce-te \u00een casa ta \u0219i spune cat
\nbine \u021bi-a f\u0103cut \u021bie Dumnezeu\u201d, a plecat din \u021binutul lor,
\nvestind \u00een toat\u0103 cetatea cel r\u0103mas acolo cate f\u0103cuse Iisus. Iar
\nIisus, trec\u00e2nd marea \u00eenapoi (Marea Galileii, Ghenizaretul), acum de
\nla r\u0103s\u0103rit spre apus, L-a primit mul\u021bimea pe \u021b\u0103rmul de aici.
\nTo\u021bi \u00cel a\u0219teptau. Urmeaz\u0103 acum Evanghelia de ast\u0103zi:<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\n\u201c\u0218i
\niat\u0103 a venit un b\u0103rbat, al c\u0103rui nume era Iair \u0219i care era
\nmai-marele sinagogii. \u0218i c\u0103z\u00e2nd la picioarele lui Iisus, \u00cel ruga
\nsa intre \u00een casa Lui, caci avea numai o fiica, ca de doisprezece
\nani, \u0219i ea era pe moarte. \u0218i, pe c\u00e2nd se ducea El, mul\u021bimile \u00cel
\n\u00eempresurau. Iar o femeie, care de doisprezece ani avea pierdere de
\ns\u00e2nge (copila de doisprezece ani, femeia de doisprezece ani \u00een
\nsuferin\u021ba ei) \u0219i cheltuise cu doctorii toat\u0103 averea ei, \u0219i de
\nnici unul nu putuse sa fie vindecata, apropiindu-se pe la spate, s-a
\natins de poala hainei Lui \u0219i \u00eendat\u0103 s-a oprit curgerea s\u00e2ngelui
\nei. \u0218i a zis Iisus: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Dar to\u021bi
\nt\u0103g\u0103duind, Petru \u0219i ceilal\u021bi care erau cu El, au zis:
\nInvatatorule, mul\u021bimile Te \u00eembulzesc \u0219i Te str\u00e2mtoreaz\u0103 \u0219i Tu
\nzici: Cine este cel ce s-a atins de Mine? Iar Iisus a zis: S-a atins
\nde Mine cineva. Caci am sim\u021bit o putere care a ie\u0219it din Mine. \u0218i
\nfemeia, v\u0103z\u00e2ndu-se v\u0103dit\u0103, a venit tremur\u00e2nd \u0219i, c\u0103z\u00e2nd
\n\u00eenaintea Lui, a spus de fata cu tot poporul din ce cauza s-a atins
\nde El \u0219i cum s-a t\u0103m\u0103duit \u00eendat\u0103. Iar El i-a zis: \u00cendr\u0103zne\u0219te,
\nfiica, credin\u021ba ta te-a m\u00e2ntuit. Mergi \u00een pace. \u0218i \u00eenc\u0103 vorbind
\nEl, a venit cineva de la mai-marele sinagogii, zic\u00e2nd: A murit fiica
\nta. Nu mai sup\u0103ra pe \u00cenv\u0103\u021b\u0103torul. Dar Iisus, auzind, i-a
\nr\u0103spuns: Nu te teme; crede numai \u0219i se va izb\u0103vi. \u0218i venind \u00een
\ncasa n-a l\u0103sat pe nimeni sa intre cu El, dec\u00e2t numai pe Petru \u0219i
\npe Ioan \u0219i pe Iacov \u0219i pe tat\u0103l copilei \u0219i pe mama. \u0218i to\u021bi
\npl\u00e2ngeau \u0219i se t\u00e2nguiau pentru ea. Iar El a zis: Nu pl\u00e2nge\u021bi;
\nn-a murit, ci doarme (lua\u021bi aminte, fiecare cuv\u00e2nt e descoperitor
\nde taina!). \u0218i r\u00e2deau de El, \u0219tiind ca a murit. Iar El, sco\u021b\u00e2nd
\npe to\u021bi afara \u0219i apuc\u00e2nd-o de mana, a strigat, zic\u00e2nd: Copila,
\nscoal\u0103-te! \u0218i duhul ei s-a \u00eentors \u0219i a \u00eenviat \u00eendat\u0103; \u0219i a
\nporuncit El sa i se dea sa m\u0103n\u00e2nce. \u0218i au r\u0103mas uimi\u021bi p\u0103rintii
\nei. Iar El le-a poruncit sa nu spun\u0103 nim\u0103nui ce s-a \u00eent\u00e2mplat.\u201d
\n(Luca 8, 41-56)<\/span><\/span><\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nIubi\u021bilor,
\nfiecare cuv\u00e2nt al M\u00e2ntuitorului sa ne fie de adev\u0103r dumnezeiesc,
\nde ultimul \u0219i cel mai \u00eenalt adev\u0103r al vie\u021bii! \u0218i asa sa luam
\naminte. Deci tocmai scosese autorul mor\u021bii \u2013 pe demon \u2013 din acei
\nb\u0103rba\u021bi care umblau prin morminte \u2013 caci demonul este
\nispititorul, aduc\u00e2nd moartea; el este uciga\u0219ul. Dumnezeu n-a f\u0103cut
\nmoartea. \u0218i, \u00eentorc\u00e2ndu-se pe malul celalalt al Ghenizaretului,
\nmul\u021bimea \u00cel a\u0219tepta. Iar \u00een mul\u021bime \u2013 mai-marele sinagogii din
\ncetatea de la malul marii (de buna seama, credem ca e vorba de
\nCapernaum, acolo unde adesea poposea Iisus). Caci iat\u0103, un b\u0103rbat,
\ncum am auzit, cu numele Iair, care era mai-marele sinagogii, caz\u00e2nd
\nla picioarele Lui \u00cel ruga sa intre \u00een casa lui. Avea o fiica de
\ndoisprezece ani care era pe moarte. Dup\u0103 ce izgonise autorul mor\u021bii
\ndin demonizat, \u00een fata Lui apare opera demonului dintr-o copila de
\ndoisprezece ani, care era pe moarte. Toate faptele Evangheliei sunt
\n\u00een Duhul Sf\u00e2nt \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite, \u00eenscrise \u00een taina \u0219i adev\u0103r.
\nIair cade \u00een genunchi, cum spune \u0219i Sf\u00e2ntul Evanghelist Marcu, \u0219i
\nse roag\u0103 pentru copila, \u0219i \u00cel roag\u0103 sa vina \u00een casa lui. Era
\nmai-marele sinagogii, fariseu, deci, dar vine la Iisus. Dezbin\u0103rile
\nde suprafa\u021ba dispar, adesea, \u00een fata situa\u021biilor de hotar, limita
\n\u2013 suferin\u021ba, moartea. Iair \u00een\u021belege o realitate mai ad\u00e2nc\u0103
\ndec\u00e2t dezbinarea.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nSe
\nvorbe\u0219te, \u00een termeni filosofici, de unitatea contrariilor
\n(coincidentia opositorum). Dar contrariile se opun, provoac\u0103
\ndezbinarea; distinctele se unesc. \u00cen Sf\u00e2nta Treime e unitate \u0219i
\ndistinc\u021bie: Dumnezeu cel Unul \u00een Treime. Unul, deci, nu singur, ci
\n\u00een Treime pream\u0103rit, cum ne rugam \u00een dumnezeiasca Liturghie: \u201cSa
\nne iubim unii pe al\u021bii ca \u00eentr-un g\u00e2nd sa m\u0103rturisim pe Tat\u0103l,
\npe Fiul \u0219i pe Sf\u00e2ntul Duh.\u201d De aceea Dumnezeu este Iubire,
\n\u00eentruc\u00e2t e Treime. Caci un solitar, un \u00eensingurat metafizic, din
\nveci, s-ar iubi doar pe el. Deci distinc\u021bie este intre persoanele
\nSfintei Treimi, distinc\u021bie este \u0219i intre b\u0103rbat \u0219i femeie, dar \u00een
\nunitate. A\u0219adar, sa nu se confunde opozi\u021bia cu distinc\u021bia.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nIair
\navea con\u0219tiin\u021ba ca la suprafa\u021b\u0103 e dezbinare intre farisei \u0219i
\nIisus \u2013 Domnul adev\u0103rului. Dar dincolo de dezbinare mergea ad\u00e2nc,
\nla distinc\u021bie. El \u00een\u021belegea taina aceasta: ca \u00een Iisus era
\nAltcineva \u2013 era Dumnezeu, Ziditorul; distinct de noi, dar \u0219i unit
\ncu noi. De aceea el cade \u00een genunchi \u00een fata lui Iisus, trec\u00e2nd
\npeste orice dezbinare. Oricine, \u00een orice fel de dezbinare ar fi \u00een
\nlumea din afara, \u00een ad\u00e2nc e unirea lui Dumnezeu. \u00cel roag\u0103 sa vina
\n\u00een casa lui. \u0218i Iisus merge spre casa lui.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nDe
\ncur\u00e2nd \u00eel poftise altcineva, tot un mare din mijlocul lumii de
\natunci \u2013 un suta\u0219 roman. Deci, iat\u0103, un roman \u0219i un evreu. Sluga
\nsuta\u0219ului era bolnava, chinuindu-se cumplit. M\u00e2ntuitorul ii spune:
\n\u201cVenind, \u00eel voi vindeca\u201d. \u201cDoamne, nu-s vrednic sa intri \u00een
\ncasa mea, spune suta\u0219ul . Zi numai un cuv\u00e2nt\u201d. Iisus Se
\nminuneaz\u0103. Se bucura Dumnezeu sa se uimeasc\u0103 \u0219i El de noi, nu
\nnumai noi de El. \u0218i a zis doar at\u00e2t: \u201cMergi, dup\u0103 credin\u021ba ta
\nfie \u021bie!\u201d, \u0219i s-a vindecat slujitorul \u00een ceasul acela; prin
\ncuv\u00e2nt numai, de departe.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nLa
\nIair, \u00eens\u0103, merge, ca sa se vad\u0103 semnul \u0219i de departe, \u0219i de
\naproape, cum e taina Dumnezeirii. De departe, sa vad\u0103 ca Dumnezeu
\nnumai prin cuv\u00e2nt s\u0103v\u00e2r\u0219ea, cum prin cuv\u00e2nt s-au zidit \u0219i
\ncerurile \u0219i p\u0103m\u00e2ntul; de aproape, caci Dumnezeu S-a f\u0103cut \u0219i om,
\nlucr\u00e2nd \u0219i prin trupul omenesc. De aceea, mergea cu Iair al\u0103turi,
\n\u00eenaint\u00e2nd spre casa lui.
\u0218i tot atunci, \u00een acea vreme sf\u00e2nt\u0103,
\na petrecerii p\u0103m\u00e2nte\u0219ti a Fiului lui Dumnezeu cu noi, din acea
\nmul\u021bime, strecur\u00e2ndu-se, vine cu sfiiciune, apropiindu-se pe de o
\nparte de M\u00e2ntuitorul, o femeie care de doisprezece ani avea pierdere
\nde s\u00e2nge. Viata se scurgea din ea. At\u00e2t suferin\u021ba, cat \u0219i
\nstatutul ei de femeie o \u021bin \u00een aceasta \u0219i mai adev\u0103rat\u0103
\nsmerenie, \u00een sfiala. \u0218i \u00ee\u0219i zicea: \u201cM\u0103car de vesmintele Lui de
\nma voi atinge, \u0219i ma voi vindeca\u201d.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nCe
\n\u00een\u021belegere uimitoare, ad\u00e2nc\u0103! Cat de p\u0103trunz\u0103tor a lucrat \u00een
\nea cugetarea, g\u00e2ndirea ei, \u00een ace\u0219ti doisprezece ani de suferin\u021ba,
\ncuno\u0219tin\u021ba adev\u0103rului.
Acest num\u0103r de doisprezece ne duce cu
\ng\u00e2ndul la cei doisprezece patriarhi (fiii lui Iacov), prin care a
\ndat Dumnezeu m\u0103rturia adev\u0103rului (\u0219i ceilal\u021bi patriarhi ai
\nVechiului Testament) \u0219i la cei doisprezece apostoli \u2013 prin care a
\ndat Revela\u021bia .<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nIar
\nfemeia s-a atins de vesmintele Lui. De aceea poporul se apropie de
\nvesmintele preo\u021bilor, de cele care i-au \u00eenvesm\u00e2ntat pe sfin\u021bi:
\nharul lui Dumnezeu cuprinde tot. O data cu trupul \u00eendumnezeit al
\nM\u00e2ntuitorului, \u0219i vesmintele Lui, \u0219i cuv\u00e2ntul Lui; tot v\u0103zduhul
\n\u0219i toat\u0103 crea\u021bia, caci prin El toate s-au f\u0103cut. Asa \u00een\u021belegem
\n\u0219i Sfintele Taine \u2013 a Botezului, a Mirului, a Spovedaniei \u0219i a
\n\u00cemp\u0103rt\u0103\u0219aniei: Harul se r\u0103sp\u00e2nde\u0219te \u00een apa \u00een care se
\nboteaz\u0103 pruncul sau omul, \u00een mirul cu care se pecetluie\u0219te cel
\nbotezat, \u00een m\u00e2inile preotului care te ating la spovedanie, \u00een
\n\u00eemp\u0103rt\u0103\u0219irea cu trupul \u0219i s\u00e2ngele Domnului: \u201cPaine a vie\u021bii
\nve\u0219nice sa-mi fie trupul T\u0103u \u0219i scumpul T\u0103u s\u00e2nge spre iertarea
\np\u0103catelor\u201d. Observa\u021bi cum toate se leag\u0103. Cum a zis femeia:
\n\u201c\u2026m\u0103car de vesmintele Lui sa ma ating\u201d; dar cu at\u00e2t mai mult
\nde trupul \u0219i de s\u00e2ngele Lui. \u0218i asa a f\u0103cut, s-a atins \u0219i a
\n\u00eencetat curgerea s\u00e2ngelui.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nIar
\nIisus, pentru ca femeia era \u00eentr-o parte, \u00eentreab\u0103, dar nu pentru
\nca nu ar fi \u0219tiut, ci ca sa aud\u0103 \u0219i sa \u00een\u021beleag\u0103 to\u021bi: \u201cCine
\ns-a atins de Mine?\u201d. Apostolii r\u0103m\u00e2n nedumeri\u021bi. Petru, ca
\n\u00eentotdeauna, lu\u00e2nd cuv\u00e2ntul \u00een numele lor, r\u0103spunde:
\n\u201cInvatatorule, te-\u00eempresoar\u0103 lumea, te \u00eembulze\u0219te, \u0219i mai
\n\u00eentrebi cine s-a atins de Tine?\u201d. Altfel spus: \u201cTo\u021bi s-au atins
\nde Tine\u201d. Dar Iisus spune: \u201cDe Mine s-a atins cineva\u201d. Fiecare
\ne un unic, fiecare e cineva \u0219i fiecare comunica personal cu Cel
\nunic, Unicul Fiu al lui Dumnezeu. Tat\u0103l a r\u0103s\u0103dit \u00een fiecare
\ndintre noi un unic, un cineva. Fiecare r\u0103spunde \u00een unicitatea lui.
\nNu spre os\u00e2nd\u0103 sau judecata; dar de la fiecare Dumnezeu cere un
\nunic, tocmai pentru bog\u0103\u021bia, frumuse\u021bea noutatea negr\u0103it\u0103 a
\ncrea\u021biei. Caci cu fiecare prunc ce vine pe lume, cu fiecare
\nodr\u0103slire, Dumnezeu creeaz\u0103 mereu \u0219i fiecare e un cineva, e o
\nunicitate, iubi\u021bilor. De aceea cuvintele din Evanghelie sunt at\u00e2t
\nde puternic subliniate, m\u0103rturisite.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\n\u00cen
\ncazul de fata, nu to\u021bi s-au atins cum s-a atins acea femeie. \u0218i,
\ncutremur\u00e2ndu-se cu un fel de spaima, de uimire ca a fost
\ndescoperita, a ie\u0219it \u0219i, \u00een fata tuturor a rostit m\u0103rturia ei \u0219i
\ncum, ating\u00e2ndu-se doar de ve\u0219m\u00e2ntul Lui, s-a vindecat \u00eendat\u0103. A
\n\u00eencetat acea curgere a s\u00e2ngelui spre ruina vie\u021bii. \u0218i i-a dat
\nviata Cel care ne-a dat \u0219i noua s\u00e2ngele Lui ca sa avem viata. Iisus
\ni-a spus: \u201c\u00cendr\u0103zne\u0219te, fiica, credin\u021ba ta te-a m\u00e2ntuit
\n(credin\u021ba \u00een El). Mergi \u00een pace\u201d.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nUnde-i
\npacea? \u00cen credin\u021ba ta, aceea care a primit r\u0103spunsul. Iisus era,
\ndoar, de fata, \u0219i e etern de fata. El este totodat\u0103 de fata \u0219i
\nacum. Caci asa a cobor\u00e2t: \u201cnu dup\u0103 loc, ci dup\u0103 fire\u201d. \u0218i
\nfiind de fata, cu noi, ne \u00eenconjoar\u0103. Iar dac\u0103 g\u00e2ndirea noastr\u0103
\ncuprinde tot, Duhul lui Dumnezeu cum sa nu cuprind\u0103 tot? Deci dup\u0103
\nfire e de fata \u0219i dup\u0103 timp este \u00eentr-un ne\u00eencetat acum.
\nDeopotriva \u0219i timpul \u0219i spa\u021biul. El sa fie pururea \u0219i \u00een fata
\nfiec\u0103ruia \u0219i \u00eentr-un acum cu fiecare. Numai de noi tine sa
\nr\u0103spundem. Acesta era \u0219i suspinul Psalmistului: \u201cArata-\u021ai,
\nDoamne, fata Ta \u0219i vino sa ne mantuiesti pe noi!\u201d (Ps. 79) \u2013
\nfata Ta sa o vedem \u00een acest loc, \u00een acest timp. Spa\u021biul nostru se
\nr\u0103sfir\u0103 \u00een miliarde de locuri; \u0219i timpul nostru, de asemeni, se
\nrisipe\u0219te. Dar \u00een fata lui Dumnezeu, Moise s-a rugat fata c\u0103tre
\nfata \u0219i vorbea cum ar vorbi cineva cu prietenul lui. Dumnezeu, \u00eens\u0103,
\ni-a spus: \u201cNu vei vedea fata Mea, ci spatele\u201d \u2013 urmele, sau
\ndup\u0103 Mine.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nLa
\nfel \u00een Evanghelie \u0219i s\u0103rmana femeie, pe la spate se apropie, nu \u00een
\nfata. \u0218i asa sa te rogi sa-l sim\u021bi pe Dumnezeu \u2013 Care este
\npururea, ne\u00eemp\u0103r\u021bit \u0219i nedesp\u0103r\u021bit, pretutindeni \u00een spa\u021biu \u0219i
\ntimp \u2013 f\u0103r\u0103 nici un fel de dep\u0103rtare. Aproape de tine, \u00een gura
\nta este cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu – Cuv\u00e2ntul \u0219i \u00een inima ta. Acea
\nfemeie s-a sim\u021bit asa. \u0218i i-a r\u0103spuns, pentru ca ea a sim\u021bit
\ndumnezeirea Lui.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nA
\nsim\u021bi pe Dumnezeu e darul t\u0103u originar, caci asa ai fost zidit: ai
\nprimit suflarea dumnezeiasca de viata nu din lume, nu din p\u0103m\u00e2nt,
\nci de la El. A r\u0103s\u0103dit \u00een tine sufletul t\u0103u, ca vas al luminii
\ndumnezeie\u0219ti. \u0218i atunci, adev\u0103rul t\u0103u este, cum spunea Sf\u00e2ntul
\nCalist, ca Dumnezeu Tat\u0103l, prin Fiul, \u00een Duhul Sf\u00e2nt, se face
\n\u201csuflet al sufletului t\u0103u\u201d. Dar tu sa fii cu luare aminte! Din
\nad\u00e2nc asa suntem zidi\u021bi: sa fim \u00een consens \u0219i \u00een consim\u021bire cu
\nDumnezeu, dar liberi. \u00cen consens, adic\u0103 \u00een sensul luminii, ca El
\nne da sensul vie\u021bii, sa existam dup\u0103 chipul Lui, \u0219i \u00een
\nconsim\u021bire, pentru ca ne da viata. Sa fim cu El, dar liberi, pentru
\na r\u0103spunde. Pentru care Sf\u00e2ntul Maxim zice: \u201cSufletul nu se poate
\n\u00eentinde niciodat\u0103 dup\u0103 cuno\u0219tin\u021ba lui Dumnezeu dac\u0103 nu se va
\natinge Dumnezeu de el, f\u0103c\u00e2nd pogor\u0103m\u00e2nt, \u0219i nu-l va ridica spre
\nSine. Caci nu poate str\u0103bate mintea omeneasca at\u00e2ta cale \u00eenc\u00e2t sa
\najung\u0103 la perceperea vreunei ilumin\u0103ri dumnezeie\u0219ti, dac\u0103 nu o
\natrage \u00eensu\u0219i Dumnezeu cat e cu putin\u021ba mintii omene\u0219ti sa fie
\natrasa, \u0219i nu o lumineaz\u0103 cu razele dumnezeie\u0219ti.\u201d<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nPe
\nacea femeie razele dumnezeie\u0219ti au luminat-o, prezenta lui Iisus a
\natins-o, ating\u00e2nd credin\u021ba ei. A r\u0103spuns atunci, \u0219i, \u00een durerea
\nei de doisprezece ani, parca a strigat cu to\u021bi profe\u021bii \u0219i cu to\u021bi
\napostolii, sim\u021bind atingerile dumnezeie\u0219ti. \u0218i harul lui Dumnezeu
\ns-a cobor\u00e2t.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\n\u201cCredin\u021ba
\nta\u2026\u201d \u2013 \u201cochiul\u201d pentru harul lui Dumnezeu e credin\u021ba. \u0218i
\ntocmai \u00een aceasta stare, \u00een care Iisus vindeca o durere, o boala.<\/span><\/span><\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nAcum
\nurmeaz\u0103 sa vindece moartea. Pentru ca \u00een Evanghelie e vorba de doua
\nsuferin\u021be: de boala acestei femei \u0219i de moartea copilei.
\nCutremura\u021bi sa \u00een\u021belegem: doua rele st\u0103p\u00e2nesc lumea: boala, cu
\nto\u021bi pui\u0219orii vicleni ai ei, \u0219i moartea. Vindecata fiind biata
\nfemeie, dob\u00e2ndind pacea, de la casa lui Iair vin neputincio\u0219ii
\nvestitori. Vestitorii mor\u021bii: \u201cNu mai sup\u0103ra pe \u00cenv\u0103\u021b\u0103torul.
\nA murit fiica ta\u201d. Dar Iisus, auzind, i-a spus lui Iair: \u201cNu te
\nteme, crede numai, \u0219i se va izb\u0103vi\u201d. Cuv\u00e2ntul e uluitor, ca
\nfiecare cuv\u00e2nt al M\u00e2ntuitorului. \u00cent\u00e2i: \u201cNu te teme\u201d \u2013 nici
\n\u00een fata bolii, nici \u00een fata mor\u021bii. Temere e \u00een Vechiul Testament
\nnumai: \u201c\u00cenceputul in\u021belepciunii e frica de Dumnezeu\u201d, zice
\nSolomon. Teama de p\u0103cat; iar plata p\u0103catului, cum a t\u00e2lcuit
\nluminatul de Dumnezeu Pavel, este moartea. Deci teama de p\u0103cat,
\nteama de moarte a st\u0103p\u00e2nit tot Vechiul Testament. Propriu-zis, c\u00e2nd
\na ap\u0103rut teama? Atunci c\u00e2nd a ap\u0103rut moartea. Dar sa nu confundam
\nadev\u0103rul cu realitatea. Moartea e o realitate, dar nu e adev\u0103r.
\nOrice cuv\u00e2nt sa-l rostim la rostul \u0219i talcul lui. Iisus, Cel care a
\nbiruit p\u0103catul \u0219i moartea, mereu va spune: Nu va teme\u021bi!<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\n\u0218i,
\niubi\u021bilor, aici iar\u0103\u0219i ne rugam bunului Dumnezeu sa ne lumineze.
\nIat\u0103, \u00een fata suferin\u021belor, a bolilor \u0219i a mor\u021bii. Spuneam
\ncuv\u00e2ntul acesta, al dumnezeiescul Maxim M\u0103rturisitorul, at\u00e2t de
\nluminos: \u201cAdam a pus un nou \u00eenceput zidirii\u201d. Caci zidirea este
\nDa al lui Dumnezeu \u0219i pe to\u021bi ne-a adus ca pe unii ce nu existam,
\n\u0219i prin da al lui Dumnezeu existam. T\u00e2lcuiam cu p\u0103rintele coleg
\n\u0218tefan: Aceasta e t\u00e2lcuirea cea mai ad\u00e2nc\u0103, iubi\u021bilor. Nici
\naceea dintru nefiin\u021b\u0103 la fiin\u021b\u0103. DE la faptul ca nu existam,
\nDumnezeu ne-a adus sa existam. DUMNEZEU creeaz\u0103. Caci prin fiecare
\nsuflet e o noua crea\u021bie \u0219i \u00eennoie\u0219te crea\u021bia. \u0218i Dumnezeu e
\nCreatorul. O spun \u0219i savan\u021bii, \u0219i \u0219tiin\u021ba, Paulescu: El e cauza,
\nDumnezeu, \u0219i cauza fiec\u0103rui suflet omenesc \u0219i cauza crea\u021biei
\n\u00eentregi, cauza primara.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nIar
\nAdam a pus un alt \u00eenceput: a pus \u00eenceputul pl\u0103cerii. \u0218i el vrea o
\ninfinita placere, pentru ca este dup\u0103 chipul Fiului lui Dumnezeu,
\ncel infinit. Iar infinitul pl\u0103cerii de trup, de el \u00eensu\u0219i \u0219i de
\nlume aduce stric\u0103ciune. \u0218i durere, pe care Dumnezeu a \u00eeng\u0103duit-o,
\npentru ca \u00een ea e biruita pl\u0103cerea. Dar ce se descoper\u0103 aici? Un
\nadev\u0103r negr\u0103it \u2013 sa-l p\u0103str\u0103m cu sfin\u021benie: P\u0103catul, prin
\nplacere, a produs durerea \u0219i moartea. Iar Fiul lui Dumnezeu, lu\u00e2nd,
\n\u00een pogor\u0103m\u00e2ntul Lui, \u00een smerenia Lui pana la chipul robului, \u0219i
\nmoartea \u00eens\u0103\u0219i, a \u00eenviat, a \u00eendumnezeit \u00eensu\u0219i trupul,
\nf\u0103ptura. A pus cu adev\u0103rat un nou \u00eenceput Crea\u021biei \u00eendumnezeind
\ntrupul, materia. Ca dovada, s\u0103rmana femeie s-a vindecat numai
\nating\u00e2ndu-se de vesminte, nici m\u0103car de trup, pentru ca Dumnezeu
\ntoate le \u00eendumnezeie\u0219te. \u0218i aici e talcul, mai ales pentru cei
\ncare merg la aceasta profunzime.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nIubi\u021bilor,
\nomul, prin p\u0103cat, a r\u0103sturnat aceasta ordine a existentei. Sensul
\nexistentei este Dumnezeu, este binele, adev\u0103rul, frumuse\u021bea, viata.
\nCelelalte \u2013 hrana, b\u0103utura, \u00eembr\u0103c\u0103mintea, ad\u0103postul \u2013 tot
\nceea ce ne da lumea, sunt mijloace, nu scop, nu sens. Iar omul a
\nr\u0103sturnat ordinea firii. A f\u0103cut din mijloace scopul vie\u021bii \u2013
\ndin m\u00e2ncare \u0219i b\u0103utur\u0103, din confort, din placere. Pentru ca la
\nr\u0103d\u0103cina p\u0103catului sta orgoliul (\u201cVe\u021bi fi ca ni\u0219te dumnezei\u201d
\n) \u2013 tu sa fii dumnezeu, cunosc\u00e2nd binele \u0219i r\u0103ul, deciz\u00e2nd ce-i
\nbine \u0219i ce-i r\u0103u. Iar binele \u00eel confunzi cu pl\u0103cerea. Prin
\nmijloace am transformat existenta. Moartea \u00eens\u0103\u0219i am f\u0103cut-o
\nsensul existentei. Nu observam r\u0103sturnarea grava, capitala: sensul
\neste viata, iar noi am f\u0103cut moartea ca sens, ca sf\u00e2r\u0219it?<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nDar
\nIisus ii sune lui Iair: Crede numai, \u0219i se va izb\u0103vi fetita ta!
\nAtunci, ad\u00e2ncul ad\u00e2ncurilor nu e moartea, \u00een nici un chip. \u00cen
\nHristos se r\u0103stoarn\u0103 total: sensul e viata, nu moartea! Dumnezeu a
\nfolosit suferin\u021ba (urmarea pl\u0103cerii) \u0219i moartea ca mijloc de a
\nbirui p\u0103catul \u0219i moartea. Iar noi am f\u0103cut din mijloc sens. To\u021bi
\nfilosofii sa \u00een\u021beleag\u0103 taina aceasta, dac\u0103 vrem sa ajutam la
\nm\u00e2ntuirea lumii. Nu-i de la noi, ci de la Dumnezeu \u0219i Sfin\u021bi
\nP\u0103rinti. Ei ne \u00eenva\u021b\u0103. De aceea, \u00een orice stare te vei afla:
\nbolnav, la c\u0103p\u0103t\u00e2i, crede \u00een viata!<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nMergea
\ncu Iair al\u0103turi, iar Iair se cutremura. \u0218i \u00eenaint\u00e2nd spre casa
\nlui, cei de acolo pl\u00e2ngeau \u0219i se t\u00e2nguiau. Ajung\u00e2nd, i-a rugat pe
\nceilal\u021bi sa ias\u0103 afara, \u0219i au r\u0103mas numai Petru, Ioan \u0219i Iacov,
\ncei trei ucenici de taina, \u00eempreun\u0103 cu tat\u0103l \u0219i mama copilei. \u0218i
\nle-a zis: \u201cNu pl\u00e2nge\u021bi, n-a murit, ci doarme\u201d.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\n\u00cen
\ngreaca este cuv\u00e2ntul acesta: \u03ba\u03b1\u03c4\u03b5\u03cd\u03b4\u03bf, care \u00eenseamn\u0103 un somn
\nasem\u0103n\u0103tor mor\u021bii. Observa\u021bi, \u00een Scriptura cuvintele sunt cu
\ndreapta cump\u0103nire. C\u00e2nd e vorba de moartea \u00een p\u0103cat, cum au fost
\nAnania cu Safira sau Irod \u2013 au expirat, au murit; c\u00e2nd e vorba de
\nSf\u00e2ntul \u0218tefan, zice: \u201ca adormit\u201d. Moartea credincio\u0219ilor nu e
\nmoarte, iubi\u021bilor. E capitala starea \u00een care pleci de aici.
\nCredin\u021ba te une\u0219te cu Cel \u00een care este viata, cum s-a \u00eent\u00e2mplat
\ncu acea femeie bolnava. Nimic nu e sf\u00e2r\u0219it. Finalul, \u00eentotdeauna,
\n\u00een Hristos, \u00een Dumnezeu, e viata.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nApoi
\nIisus a \u00eentins mana, \u0219i mana Lui s-a atins de copila; a prins-o cu
\nmana. \u0218i a zis, \u00een limba aramaica, cum aflam de la Sf\u00e2ntul Marcu:
\n\u201cTalita kumi \u2013 Copila, \u021bie i\u021bi zic, scoal\u0103-te!\u201d. \u0218i a
\n\u00eenviat copila. Tot Marcu spune ca s-a dat jos \u0219i umbla prin
\n\u00eenc\u0103pere. Iar Luca spune ca a zis: \u201cDa\u021bi-i sa m\u0103n\u00e2nce\u201d \u2013
\nadic\u0103 viata.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\n\u0218i
\nparca sim\u021bi aievea acest adev\u0103r: Spune Psalmistul: \u201cM\u00e2inile Tale
\nm-au f\u0103cut \u0219i m-au zidit\u201d (Ps. 118, 73). M\u00e2inile Tale, adic\u0103
\nale Tat\u0103lui \u2013 Fiul \u0219i Duhul Sf\u00e2nt, care sunt, tot Psalmistul
\nspune, vistieria Tat\u0103lui, scumpetea Tat\u0103lui, cum spunem \u00een popor.
\nFiul \u0219i Duhul Sf\u00e2nt sunt scumpetea P\u0103rintelui Ceresc. \u0218i iat\u0103
\ncum lucreaz\u0103 aceasta scumpete a P\u0103rintelui Ceresc, Scumpii Lui \u00een
\nfata copilei, \u00een fata mor\u021bii. Acolo, \u00een fata mor\u021bii, Fiul \u00eentinde
\nmana, dar cu Duhul Sf\u00e2nt, caci unde e Fiul e \u0219i Duhul Sf\u00e2nt \u0218i
\nprind copila m\u00e2inile Tat\u0103lui \u0219i o \u00eenviaz\u0103. Asa cum ne zide\u0219te,
\nasa ne \u0219i \u00eenviaz\u0103 \u2013 prin Fiul \u0219i prin Duhul Sf\u00e2nt Iar
\np\u0103rintele St\u0103niloae t\u00e2lcuie\u0219te: \u201cvistieria din l\u0103untrul nostru
\n(\u201cDumnezeu a pus \u00een vistierii ad\u00e2ncurile\u201d \u2013 Ps. 32, 7) sunt
\nduhul \u0219i cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu, primi\u021bi la botez de fiecare\u201d.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nDoamne,
\nfa-ne vrednici sa cautam vistieria inimii noastre, data de Tat\u0103l,
\nprin Fiul \u00een Duhul Sf\u00e2nt \u2013 M\u00e2inile Lui care ne-au f\u0103cut \u0219i
\nne-au zidit! M\u00e2inile Lui care au \u00eenviat pe copila. Puterea,
\niubirea, viata pe care ai revarsat-o. De doisprezece ani o cauta
\nfemeia aceea (care I-a ridicat M\u00e2ntuitorului, la izvoarele
\nIordanului, de unde era ea, un monument, care \u00eel reprezenta pe
\nM\u00e2ntuitorul \u0219i pe ea \u00een genunchi, \u00een fata Lui, primind bucuria
\nvindec\u0103rii. De acest monument Eusebiu al Cezareii \u0219tia, la trei
\nsute de ani dup\u0103 Hristos). Orice bolnav, orice mama \u0219i tata \u0219i
\noricine dintre noi, \u00een fata bolii, \u00een fata mor\u021bii, sa nu uite:
\nM\u00e2ntuitorul a luat p\u0103catul nostru \u0219i a r\u0103stignit moartea,
\nd\u0103ruindu-ne viata. Sensul existentei este \u00eenvierea \u0219i viata,
\ntr\u0103it\u0103 de aici ca arvuna, iar atunci ca \u00eemplinire.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\nPrin Tat\u0103l,
\nFiul \u0219i Duhul Sf\u00e2nt, cu rug\u0103ciunile Maicii
\nDomnului \u0219i ale acelei femei, Doamne, f\u0103-ne
\npe to\u021bi vrednici, \u00een genunchi \u00eenaintea Ta, s\u0103 primim
\nvindecare \u0219i via\u021b\u0103! Tu e\u0219ti sensul vie\u021bii noastre. \u0218i ca sens e\u0219ti adev\u0103r, \u00eenviere \u0219i via\u021b\u0103.
\nAmin.<\/span><\/span><\/span><\/p>\n

\n<\/p>\n

<\/p>\n

<\/a><\/div>\n

<\/p>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen numele Tat\u0103lui \u0219i al Fiului \u0219i al Sfan\u021bului Duh. Amin Vrednici de iubire \u0219i dreptm\u0103ritori cre\u0219tini \u00een Sf\u00e2nta Biseric\u0103 a Domnului nostru Iisus Hristos!     Zice o m\u0103rturie sf\u00e2nt\u0103, pe care o citim noi la \u00eenceputul Sfintei Liturghii, dup\u0103 Ectenia a III-a: \u201c\u2026 D\u00e2ndu-ne \u00een veacul de acum cuno\u0219tin\u021ba adev\u0103rului, iar \u00een cel ce va sa fie, viata ve\u0219nic\u0103\u201d. Asa…<\/p>","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_kad_post_transparent":"","_kad_post_title":"","_kad_post_layout":"","_kad_post_sidebar_id":"","_kad_post_content_style":"","_kad_post_vertical_padding":"","_kad_post_feature":"","_kad_post_feature_position":"","_kad_post_header":false,"_kad_post_footer":false,"_kad_post_classname":"","footnotes":""},"categories":[5],"tags":[],"class_list":["post-1953","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-religie-si-mistica"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1953","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1953"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1953\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":50884,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1953\/revisions\/50884"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1953"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1953"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1953"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}