S\u0103 m\u00eenec\u0103m dis-de-diminea\u0163\u0103 \u015fi \u00een loc de mir c\u00eentare s\u0103 aducem St\u0103p\u00eenului, \u015fi s\u0103 vedem pe Christos, soarele drept\u0103\u0163ii, via\u0163a tuturor r\u0103s\u0103rind!<\/p>\n
\u015ei la sunetele vechei legende despre suferin\u0163ele, moartea \u015fi \u00eenvierea Bl\u00eendului Nazarinean, inimile a milioane de oameni se bucur\u0103, ca \u015fi c\u00eend ieri proconsulul Pilat din Pont \u015fi-ar fi sp\u0103lat m\u00eenile \u015f-ar fi rostit acea mare, vecinic\u0103 \u00eendoial\u0103 a omenirii: \u201eCe este adev\u0103rul?\u201d<\/p>\n
Ce este adev\u0103rul?<\/p>\n
De dou\u0103 mii de ani aproape ni se predic\u0103 s\u0103 ne iubim, \u015fi noi ne sf\u00ee\u015fiem. De mai multe mii de ani Buddha-Cakya-Muni viseaz\u0103 \u00eemp\u0103carea omenirii, lini\u015ftea inimei \u015fi a min\u0163ii, \u00eendurarea \u015fi nepizmuirea, \u015fi cu toate aceste de tot at\u00eetea mii de ani, de la \u00eenceputul lumii, r\u0103zboaiele presur\u0103 p\u0103m\u00eentul cu s\u00eenge \u015fi cu cenu\u015f\u0103. \u00cen locurile pe unde au \u00eenflorit odinioar\u0103 cet\u0103\u0163i frumoase pasc pe risipe turmele, \u015fi ceea ce necesitatea au ridicat, ura au d\u0103r\u00eemat; ba, chiar \u00een numele Celuia care propov\u0103duia iubire s-a ridicat \u00een nenum\u0103rate r\u00eenduri sabia \u015fi chiar ast\u0103zi aceia\u015fi cruce, acela\u015fi simbol de m\u00eentuire e \u00een ajunul de a \u00eencurca (ca pretest, nu negain) Europa \u00eentr-un r\u0103zboi al c\u0103rui sf\u00eer\u015fit nici un muritor nu-l poate prevedea.<\/p>\n
La \u00eentrebarea ce \u015fi-o face David Strauss, scriitorul vie\u0163ii lui Isus, de mai s\u00eentem noi cre\u015ftini sau ba, o \u00eentrebare la care r\u0103spunde negativ, noi ad\u0103og\u0103m alta: fost-am vreodat\u0103 cre\u015ftini?- \u015fi s\u00eentem dispu\u015fi a r\u0103spunde nu.<\/p>\n
Mai adev\u0103rate s\u00eent cuvintele lui Calist, patriarhul de Constantinopol, care, \u00eentr-o fierbinte rug\u0103ciune pentru \u00eencetarea secetei, descrie caracterul omenesc:<\/p>\n
Nu numai dragostea ta am lep\u0103dat, ci \u015fi ca fiarele unul asupra altuia ne purt\u0103m \u015fi unul altuia trupurile m\u00eenc\u0103m prin feluri de l\u0103comii \u015fi prin nedireapt\u0103 voin\u0163a noastr\u0103. Deci, cum s\u00eentem vrednici a lua facerile de bine ale Tale? C\u0103 Tu e\u015fti dirept, noi nedirep\u0163i; Tu iube\u015fti, noi vr\u0103jm\u0103\u015fuim; Tu e\u015fti \u00eendurat, noi ne\u00eendura\u0163i; Tu f\u0103c\u0103tor de bine, noi r\u0103pitori! Ce \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fire avem cu tine, ca s\u0103 ne \u015fi \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fim bun\u0103t\u0103\u0163ilor Tale? M\u0103rturisim direptatea Ta; cunoa\u015ftem judecata cea de istov a noastr\u0103; propov\u0103duim facerile Tale de bine; a mii de mor\u0163i s\u00eentem vinova\u0163i; iat\u0103, sub m\u00eena Ta cea lucr\u0103toare \u015fi care \u0163inea toate petrecem. Lesne este m\u00eeniei Tale celei atotputernice ca \u00eentr-o clipeal\u0103 s\u0103 ne piarz\u0103 pe noi \u015fi, c\u00eet este despre g\u00eendul \u015fi via\u0163a noastr\u0103, cu direptul este nou\u0103 s\u0103 ne d\u0103m pierz\u0103rii, prea direpte judec\u0103toriule! Dar\u2026 \u00eendur\u0103rii cei nebiruite \u015fi bun\u0103t\u0103\u0163ii cei negr\u0103ite nu este acest lucru cu totul vrednic, prea iubitorule de oameni St\u0103p\u00eene!<\/p>\n
Rar ni s-a \u00eent\u00eemplat s\u0103 vedem \u015firuri scrise cu at\u00eeta cuno\u015ftin\u0163\u0103 de caracterul omenesc: Tu e\u015fti bun, recunoa\u015ftem c\u0103 noi s\u00eentem r\u0103ii-r\u0103ilor, dar bag\u0103 de seam\u0103 c\u0103 nu-i vrednic de Tine s\u0103-\u0162i r\u0103spl\u0103te\u015fti asupra noastr\u0103 pentru c\u0103 ai sta \u00een contrazicere cu calit\u0103\u0163ile Tale de atotbun \u00eendelung r\u0103bd\u0103tor, lesne iert\u0103tor.<\/p>\n
\u201eVideo meliora proboqne, deteriora sequor\u201d<\/p>\n
\u201eVedem cele bune \u015fi le aprob\u0103m, dar urm\u0103m cele rele.\u201d<\/p>\n
Astfel, cu mult\u0103 umilire strig\u0103m:<\/p>\n
C\u0103lc\u00eend aceste porunci ale Tale \u015fi \u00een urma poftelor \u015fi a voilor noastre \u00eembl\u00eend, tot p\u0103catul \u00een fie\u015ftecare zi cu os\u00eerdie facem: clevetire, hul\u0103, \u0163inere \u00een minte de r\u0103u, c\u0103lcare de jur\u0103m\u00eent, vorba mincinoas\u0103, vorb\u0103 de ru\u015fine fireasc\u0103 \u015fi afar\u0103 de fire, \u015fi ceea ce nu se afl\u0103 nici \u00een dobitoacele cele necuv\u00eent\u0103toare, acestea foarte p\u0103g\u00eene\u015fte, de nou le izvodim. Stinsu-s-au \u00eentru de\u015fert\u0103ciune zilele noastre; de ajutorul t\u0103u ne-am golit; batjocur\u0103 \u015fi r\u00ees ne-am f\u0103cut celor dimprejurul nostru; numele T\u0103u cel prea sf\u00eent \u015fi \u00eenchinat prin noi a se huli de p\u0103g\u00een l-am f\u0103cut. \u00cenvechindu-ne \u00een r\u0103utate; \u015fi \u00een c\u0103r\u0103ri ne\u00een\u0163elep\u0163e\u015fte \u015fchiop\u0103t\u00eend, to\u0163i ne-am ab\u0103tut, \u00eempreun\u0103 netrebnici ne-am f\u0103cut; nu este cine s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103, nu este p\u00een\u0103 la unul. Ciuma \u015fi robia \u015fi \u00eembulzeala \u015fi s\u0103r\u0103cia \u015fi multe feluri de mor\u0163i \u015fi dese pre noi de trei ori tic\u0103lo\u015fii, ne-au desp\u0103r\u0163it ca prin ni\u015fte b\u0103t\u0103i ca acestea s\u0103 ne tragi la tine macar nevr\u00eend noi; ci nici a\u015fa nu s-au f\u0103cut ceva mai mult despre noi. Datu-ne-ai pe noi p\u0103g\u00eenilor spre robie \u015fi spre prad\u0103 \u015fi spre junghiere \u015fi spre jefuire celor f\u0103r\u0103 de lege \u015fi nici a\u015fa n-am \u00een\u0163eles, nici ne-am dep\u0103rtat de la vicle\u015fugurile noaste \u015fi de la f\u0103r\u0103-de-legile noastre. Nici prin cele de \u00eentristare, nici prin cele rele nu ne-am \u00een\u0163elep\u0163it, nici prin facerile tale de bine \u015fi prin darurile tale nu ne-am f\u0103cut mai buni!<\/p>\n
\u015ei astfel a fost totdeuna.<\/p>\n
\u00cen loc de a urma prescrip\u0163iunile unei morale aproape tot at\u00eet de veche ca \u015fi omenirea, \u00een loc de a urma pe Dumnezeu, omenirea necorigibil\u0103 nu-l urmeaz\u0103 deloc; ci, \u00eentemeiat\u0103 pe bun\u0103tatea lui, s-a\u015fterne la p\u0103m\u00eent \u00een nevoi mari \u015fi cer\u015fe\u015fte sc\u0103pare. \u015ei toate formele cer\u015firei le-a \u00eentrebuin\u0163at fa\u0163\u0103 cu acea putere \u00eenaintea c\u0103reia individul se simte a fi ca o umbr\u0103 f\u0103r\u0103 fiin\u0163\u0103 \u015fi un vis al \u00een\u015fel\u0103ciunii. Con\u015ftie despre nimicnicia bunurilor lumii, \u00een\u0163eleg\u00eend c\u0103 aceast\u0103 via\u0163\u0103 cu trebuin\u0163ele ei prime e deja destul de grea pentru a o mai \u00eengreuia cu alte scopuri de\u015ferte dec\u00eet cele pe care le are din natur\u0103, omul totu\u015fi pune o deosebit\u0103 valoare pe \u00eemprejurarea de a domni asupra altora, de a robi pe al\u0163ii, de a-\u015fi \u00eentinde st\u0103p\u00eenirea peste tot p\u0103m\u00eentul, de s-ar putea.<\/p>\n
Ce-i ajut\u0103 lui Cezar c-a fost un om mare? Ast\u0103zi poate cenu\u015fa lui lipe\u015fte un zid vechi \u00eempotriva ploii \u015fi furtunei.<\/p>\n
Stau oare \u00een vrun raport mijloacele ce le punem \u00een mi\u015fcare cu rezultatele la cari ajungem?<\/p>\n
\u00centr-adev\u0103r, privit\u0103 prea de aproape, ce ne prezint\u0103 via\u0163a dec\u00eet \u00eemplinirea normal\u0103 a unor trebuin\u0163e din cele mai simple? A bea, a m\u00eenca, a dormi, a se \u00eembr\u0103ca, adic\u0103 a-\u015fi hr\u0103ni existen\u0163a \u015fi a o ap\u0103ra contra intemperiilor. Conform cu acest scop, albina adun\u0103 vara ca s\u0103 aib\u0103 iarna; furnicile \u00ee\u015fi zidesc locuin\u0163ele lor simple gr\u0103m\u0103dind \u00een ele merinde; bursucul \u00ee\u015fi adun\u0103 provizii pentru iarn\u0103, \u015fi \u00eencolo fiecare din aceste animale las\u0103 lumea lui Dumnezeu s\u0103 fie precumu-i, neinteres\u00eendu-se mai departe nici de politic\u0103 nici de nimica.<\/p>\n
Omul, pentru \u00eendeplinirea tot a acestor trebuin\u0163e primare, are nevoie de un stat cu zeci de mii de func\u0163ionari, de o oaste cu sute de mii de oameni, de drumuri de fier, de cai de comunica\u0163ie, universit\u0103\u0163i \u015fi \u015fcoale, diploma\u0163i, adun\u0103ri legiuitoare, biruri, advoca\u0163i, societ\u0103\u0163i academice, gazete, mar\u015fandemode, teatruri, bani de h\u00eertie, tunuri, cor\u0103bii, prafuri de dinti, m\u00eenu\u015fi, c\u00eeini de v\u00eenat, biblioteci, cazarme, filozofi, cafea, spitale \u015fi altele ca acestea.<\/p>\n
Nu-i asta o socoteal\u0103 de mofluz?<\/p>\n
De aceea Faust, \u00een care se \u00eentrupeaz\u0103 omenirea cu poftele, ambi\u0163ia \u015fi de\u015fert\u0103ciunea ei, dar \u015fi cu geniul \u015fi setea ei de \u015ftiin\u0163\u0103, st\u00eend \u00eenaintea ultimei probleme, \u00ee\u015fi toarn\u0103 venin dintr-o fiol\u0103 veche \u00eentr-un pahar \u015fi voie\u015fte s\u0103-l bea\u2026 c\u00eend iat\u0103 c\u0103 sun\u0103 \u00eencet clopotele \u015fi c\u00eentecele de la \u00cenviere\u2026 \u015fi paharul \u00eei cade din m\u00een\u0103\u2026el e rec\u00ee\u015ftigat pentru via\u0163\u0103.<\/p>\n
\u00cenviere- rena\u015ftere?<\/p>\n
Paralel cu istoria real\u0103 a faptei, r\u0103zboiului, cruzimii \u015fi r\u0103ut\u0103\u0163ii, paralel cu acea \u0163es\u0103tur\u0103 de egoism, vicle\u015fug, tiranie de uli\u0163\u0103 \u015fi tiranie personal\u0103, din care cea din urm\u0103 e de preferat, al\u0103turi cu voin\u0163a acelui soi de oameni pe cari Calist \u00eei descrie a\u015fa de bine \u00een rug\u0103ciunea lui- tr\u0103ie\u015fte creierul omenirii o mic\u0103 parte din via\u0163\u0103 deosebit\u0103, nesupus nici politicei, nici diploma\u0163iei, nici r\u0103zboaielor \u015fi, \u00een acele pu\u0163ine momente ale lui proprii, el m\u0103sur\u0103 dep\u0103rtarea stelelor \u015fi ad\u00eencul m\u0103rei, greutatea pam\u00eentului \u015fi u\u015furin\u0163a eterului, aude florile cresc\u00eend, \u00eentrupeaz\u0103 \u00een marmur\u0103 frumuse\u0163ea liniilor \u015fi \u00een pictur\u0103 a colorilor, discompune lumina soarelui, afl\u0103 limba ce au vorbit-o asirienii, num\u0103r\u0103 biblioteca lui Ptolomeu \u015fi desleag\u0103 un vechi papyros ce cuprinde leacuri egiptene.<\/p>\n
E \u00een aceasta \u2026 m\u00eentuirea?<\/p>\n
Fi-va omenirea cult\u0103, omenirea \u015ftiutoare mai bun\u0103 dec\u00eet cea ne\u015ftiutoare? Dup\u0103 c\u00eete \u015ftim din trecut \u015fi vedem azi, nu.<\/p>\n
Va r\u0103m\u00eenea \u00eentr-adev\u0103r un tezaur \u00een urma genera\u0163iilor, \u00eens\u0103 totu\u015fi, omul armei \u015fi acela al vicle\u015fugului, osta\u015ful \u015fi diplomatul, vor \u00eensemna mai mult \u00een vremea lor, vor fi mai mult vie\u0163uind dec\u00eet pictorul Rafael sau muzicantul Mozart sau astronomul Newton.<\/p>\n
De aceea, la ademenirea muzicei cere\u015fti, Faust r\u0103spuude:<\/p>\n
\u201eAud solia, dar \u00eemi lipse\u015fte credin\u0163a \u00een ea!\u201d<\/p>\n
Vin zile de \u00eenviere \u015fi trec. Ici se salut\u0103 oamenii cu Surrexit! Vero Surrexit!\u201d, dincoace cu Hristos Voscres!\u201d \u015fi \u00een toate limbele p\u0103m\u00eentului se repet\u0103 acest cuv\u00eent, dar noi zicem ca Faust: \u201eDie Botschaft h\u0151r\u2019ich wohl, allein mir fehlt der Glaube!\u201d<\/p>\n
Ba credem c-a \u00eenviat \u00een inimele sincere cari s-au jertfit pentru \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura Lui, credem c-a \u00eenviat pentru cei drep\u0163i \u015fi buni, al c\u0103ror num\u0103r mic este; dar pentru acea neagr\u0103 mul\u0163ime, cu pretexte mari \u015fi scopuri mici, cu cuv\u00eent dulce pe gur\u0103 \u015fi cu ura \u00een inim\u0103, cu fa\u0163a z\u00eembind \u015fi cu sufletul \u00eenr\u0103ut\u0103\u0163it, El n-a \u00eenviat niciodat\u0103, cu toate c\u0103 \u015fi ei se \u00eenchin\u0103 la acela\u015fi Dumnezeu. Tiranul ce m\u00een\u0103 la moarte sute de mii f\u0103r\u0103 de nici un scrupul, demagogul ce prin vorbe m\u0103sluite treze\u015fte patimile cele mai negre \u015fi mai ur\u00eecioase ale mul\u0163imii s\u00eent adesea mai credincio\u015fi vechei legende religioase dec\u00eet Faust; poate c\u0103, dup\u0103 orice crim\u0103 comit, s-arunc\u0103 \u00eenaintea icoanei \u015fi \u015foptesc cuvintele lui Calist, cer\u015find iertare de la lesne iert\u0103torul Dumnezeu. Dar cu ace\u015ftia chema\u0163i, cari s\u00eent mul\u0163i, nesf\u00eer\u015fit de mul\u0163i, nu spore\u015fte comunitatea cre\u015ftin\u0103: pu\u0163ini s\u00eent cei ale\u015fi \u015fi pu\u0163ini au fost de-apururi.<\/p>\n
Dar r\u0103m\u00eeie datina \u015fi \u00een\u0163elesul ei sf\u00eent, a\u015fa cum e de mult; \u015fi, de nu va sosi niciodat\u0103 acea zi din care s\u0103 se-nceap\u0103 veacul de aur al adev\u0103rului \u015fi al iubirii de oameni, totu\u015fi e bine s\u0103 se cread\u0103 \u00een sosirea ei, pentru ca s\u0103 se bucure cei buni \u00een \u201eziua \u00eenvierii\u201d, c\u00eend ne lumin\u0103m prin s\u0103rb\u0103toare \u015fi ne primim unul pe altul \u015fi zicem fra\u0163i celor ce ne ur\u0103sc pe noi \u015fi iert\u0103m pe to\u0163i pentru \u00eenviere, strig\u00eend cu to\u0163ii:<\/p>\n
\u201eChristos au \u00eenviat!\u201d<\/p>\n
[16 aprilie 1878 ]<\/p>\n
MIHAI EMINESCU<\/p>\n
OPERA POLITICA, 1 noiembrie 1877 \u2013 15 februarie 1880<\/p>\n
TIMPUL, EDI\u0162IE CRITIC\u0102 \u00ceNTEMEIAT\u0102 DE P E R P E S S I C I U S<\/p>\n
EDI\u0162IE CRITIC\u0102 \u00ceNGRIJIT\u0102 DE MUZEUL LITERATURII ROM\u00c2NE<\/p>\n
Coordonator DIMITRIE VATAMANIUC<\/p>\n
Editura Academiei RSR, 1980<\/p>\n
Vol X<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Let us keep vigil in the early morning and instead of weeping, let us bring the Lord, and let us see Christ, the Sun of Righteousness, the life of all beings resplendent! And to the sounds of the ancient legend of the sufferings, death, and resurrection of the Kind Nazarene, the hearts of millions of people rejoice, as if yesterday\u2026<\/p>","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_kad_post_transparent":"","_kad_post_title":"","_kad_post_layout":"","_kad_post_sidebar_id":"","_kad_post_content_style":"","_kad_post_vertical_padding":"","_kad_post_feature":"","_kad_post_feature_position":"","_kad_post_header":false,"_kad_post_footer":false,"_kad_post_classname":"","footnotes":""},"categories":[5],"tags":[22,28,33,34,44,45,46,65],"class_list":["post-1974","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-religie-si-mistica","tag-citate","tag-eminescu","tag-etica","tag-filosofie","tag-idealism","tag-istorie","tag-iubire","tag-pace"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1974","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1974"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1974\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1974"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1974"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/mazion.org\/en\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1974"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}