Epicur a enervat multa lume. Dante l-a bagat in Infern la loc de cinste. Platonicienii doreau sa ii distruga toata opera (Platon personal a cerut sa fie incendiate toate lucrarile sale. A renuntat cand a aflat cat de multe sunt). Au reusit. Tot ce stim…
Nu scrii fiindca ai ceva de spus, ci fiindca ai vrea sa spui ceva. Cioran
Gandesc profund doar cei care nu au nefericirea de a fi atinsi de simtul ridicolului. Cioran
„Urasc victimele care isi respecta calaii”. Jean-Paul Sartre Spunand asta, Sarte isi declara ura fata de Socrate. Calaii, acuzatorii, judecatorii pot fi doar reprezentantii legii si ai legilor polis-ului sau tarii (mod ideal). Daca a te bucura de drepturile acordate de lege pare placut nu…
Daca Jupiter, colosul de la Olimpia, s-ar fi ridicat vreodata de pe tronul unde l-a asezat Praxitele, el desigur ar fi trecut cu capul prin acoperisul templului sau. Dar a ramas intotdeauna asezat. Heinrich Heine
M-am aprins intotdeauna pentru cauze pierdute si pentru personaje fara viitor, ale caror sminteli le-am imbratisat pina la a suferi aproape tot atit cit ele. Cand ti-este harazit sa te framanti, propriul zbucium, oricat de mare ar fi, nu-i de ajuns; te arunci si asupra…
Viata este mai mult si mai putin decat plictisul, cu toate ca in el si prin el deslusim cat pretuieste ea. Odata ce plictisul se insinueaza in noi si cadem sub invizibila lui stapanire, totul pare neinsemnat pe langa el. Am putea spune acelasi lucru…
In vreme ce i se pregatea cucuta, Socrate invata o melodie la flaut. “La ce-ti va folosi?” e intrebat. -”Ca sa stiu melodia inainte sa mor.” Daca indraznesc s-aduc aminte de acest raspuns banalizat in manuale, e fiindca el imi pare singura justificare serioasa a…
Sexualitatea cea dintotdeauna reprezinta totusi ceva. De cand e viata viata, trebuie s-o spunem, s-a facut cu dreptate atata caz in jurul ei. Cum sa explici ca te saturi de toate, afara de ea? Cel mai vechi exercitiu al viului nu putea sa nu-si puna…
“Cel cu indoiala in suflet nu are parte nici de lumea aceasta, nici de cealalta si nici de fericire”. Acest pasaj din Gita e condamnarea mea la moarte. Cioran