Legile si Bulă

Au trecut 1900 de ani de când Tacit ne-a avertizat : Ut olim vitiis, sic nunc legibus laboramus.
( Odinioară am suferit de pe urma viciilor noastre, astăzi suferim din cauza legilor noastre)

Văd tot mai des perpetuându-se idea greșită că nu avem cadru legislativ, legi bine făcute sau adaptate. Total greșit din punctul meu de vedere. Discutând ( de-a lungul și latul anilor) diverse spete, am găsit o legislație bună, completă și… ne aplicată. Poate un pic prea stufoasă. Tot Tacit (in Analele III) ne-a avertizat: Cu cât statul este mai corupt, cu atât va emite mai multe legi. Existenta legilor nu are valoarea cât timp cei care ar trebui să impună respectarea acestora sunt indiferenți ( în cel mai bun caz) fată de acestea.

Asta îmi aduce aminte de un banc. 

– Bulă, ce ați învățat azi la scoală?

– Să scriem.

– Deci, ce ai scris?

– Nu știu, că nu am învățat să și citim!

It has been 1900 years since Tacit has warned us: Ut olim vitiis, sic nunc legibus laboramus.
(We have suffered from our vices today, today we suffer because of our laws)

I see more and more perpetuating the wrong idea that we do not have a legislative framework, well-made or adapted laws. Totally wrong from my point of view. Discussing (over the years) various issues, I have found good, complete legislation and … not used. Tacit (in Annals III) warned us: The more corrupt the state, the more it will issue laws. The existence of laws has no value as long as those who should enforce compliance are indifferent (at best) to them.

That reminds me of a popular joke.

– John, what had you learned at school today?
– To write.
– So, what did you write?
– I do not know, we did not learned to read yet!