Ouroboros
Spiritul se zamisleste pe sine insusi. El este insusi zamislitul, este propria sa progenitura. Iar spiritul exista numai in masura in care se arata si se manifesta, in masura in care se dezvaluie siesi.
Hegel
Similar Posts
Superioritatea meseriei de scrib în Egiptul antic
Superioritatea meseriei de scrib în Egiptul antic de Madalin Matica Din fericire, avem in zilele noastre destule izvoare pentru a ne face o idee ,apropiată de realitatea acelor zile, asupra importantei meseriei de scrib in perioada Egiptului antic. Nu voi insista asupra…
Des-fiintarea statului
Luând în discuție confiscarea averilor mănăstirilor grecești din România, ziarul Naționalul ( 3 Martie 1860) descrie motivul: ‘[…] egumenii greci nu pot avea un drept de proprietate asupra mănăstirilor, fiindcă străinii nu pot dobândi proprietatea, chiar dacă le-ar fi fost dăruită după toate regulele. Teritoriul…
Cea mai rea dintre lumile posible
Doza zilnica de optimism vine de la Schopenhauer ( Lumea ca vointa si reprezentare) : ” Dar impotriva dovezilor palpabil sofiste ale lui Leibniz ca aceasta este cea mai buna dintre lumile posibile, putem aduce si noi, cu seriozitate si onestitate, dovada ca aceasta este…
Magarul lui Buridan
S-ar presupune ca stiti fabula Magarului lui Buridan asa ca cititi-o macar acum : A fost odata un magar foarte flamand care avea in fata , la distante egale de el, doua gramezi de fan identice ca marime si prospetime. Magarul nostru era tare nehotarat…
Gluma zilei. Lumina
Într-o zi, Nastratin Hogea şi prietenii săi au făcut un rămăşag. Hogea trebuia să stea afară toată noaptea, în luna rece a lui octombrie, fără să aprindă nici cel mai mic foc. Dacă reuşea să reziste, avea să câştige o masă îmbelşugată. Dacă, însă, nu…
Aristocratia semidoctului.
Semidoctul, ca si prostul, are, in străfundul golului minţii sale, conștiința inferiorității lui. Nu o recunoaște, nu înțelege de ce este frustrat, este ceva ce ii irită amigdala cerebrală. Este poate o rămășită a frustrării simțite in copilărie când vedea admirația umilă din ochii părintelui…