Contra tuturor

[…] Cat de ridicoli imi apar socialistii cu stupidul lor optimism privitor la „omul cel bun”, care asteapta dupa tufis sa fie mai intai data jos „ordinea” de pana acum si lasat frau liber tuturor „instinctelor naturale”.
Iar partidul advers este la fel de ridicol, pentru ca nu recunoaste brutalitatea in legislatie, duritatea si egoismul existente in orice gen de autoritate. „Eu si felul meu de a fi – formula care pretinde sa domine si sa dureze: cine decade va fi eliminat sau distrus ” – iata sentimentul care sta la baza oricarei vechi legiferari.

Nietzsche adeptul guvernarii bazate pe o meritocratie iluzorie, irealizabila si la care ne devine imposibil sa mai speram. Intre doua rele trebuie gasite caile de a gasi binele ce subzista in ele si utilizat. Raul este infinit si facil. A critica este simplu si la indemana oricui are o gura, nu neaparat si o minte. Dar a gasi binele ascuns sub uri politice, diferente de generatii, diferende de opinii politice , diferende de dorinte …. aici sta calea spre normalitate. Exista resurse pentru nevoile tuturor. Din pacate nu exista resurse pentru lacomiile tuturor. Din aceasta ideologiile vor conduce pe rand, satisfacandu-si pe rand dorintele. Apoi vor fi inlaturati vremelnic de la conducere. Masele au memoria extrem de scurta. Dureaza maxim doua cicluri electorale. Nu este vorba de eroziune ci, conform unui banc , conceptul de „mai plimba-o si tu”. Take turns.